mi-am inceput dimineata greu, dar frumos. soarele-mi batea in geam, pasarelele imi bateau obrazul sa le dau ceva de ingurgitat. mirosul cafelei care nu era a mea ma invita magic sa ma rostogolesc pe scari in jos (usor pleonastic in cazul meu, ca nu ma cheama eminescu. se pune daca tata face din condei "d"ul exact ca marele poet si e nascut fix la 100 de ani dupa el?).
din pacate, visarea eterna... de 15 minute (da, pana ies din casa eu motai) s-a ascuns dupa carburator, dupa ce am ramas blocata in mijlocul celei de-a doua furci caudine numite in zilele noastre "intersectie" prin care teoretic ar fi trebuit sa trec in drumul spre birou: claxoane, dumnezei, degete agitate in aer. dar "the real terminator" al somnolentei mele dulci a fost briza de manea care a inceput sa ma loveasca bland cu lopata in moalele capului (vorba guristei mele preferate pe care o impresariez. hihihihi.... ca sa nu zici, Guri, ca nu te promovez cum trebuie).
ma uit sa vad de unde m-a lovit bucuria si vad ca tortionarul care a lasat sa zburde libere acordurile gitano-romanesco-tanguitoare imi zambea cu toti dintii. parca mi-ar fi spus: "eu am o zi minunata. na si tie ca nu pari sa fii foarte alerta". l-am urat ca mi-a omorat linistea si i-am urat numai de bine (sa-i merga casetofonul numai pe vivaldi).
poate ar fi trebuit totusi sa dau o sansa manelelor. poate daca as asculta versurile lor as descoperi ca ele ascund intelesuri kantiene (nu l-am citit, poate de aia nu pricep), dar niciodata nu reusesc sa ajung macar la refren (au asa ceva?) ca in curgerea lor nu detectez vreo urma de diversitate sau schimbare a ritmului. cunosc insa tema campioanei cantaretului (cu conotatii soft care ajung pana la hardcore).
daca in schimb esti manelista nu ai voie sa canti decat despre ochii lu' iubitu', orice trece de talie e cenzurat (dar daca ma insel, dati vina pe cultura mea limitata). doamne fereste sa lauzi salamu' lu' barosanu'(se accepta doar varianta THE Salam - cine stie, cunoaste). alte teme de mare inspiratie si actualitate sunt: dusmanul care il pizmuieste pe interpret ca e colorat si frumos manca-t-as si tema gologanilor fara numar, fara numar. chestiile alea numite simtaminte si care sunt mai profunde decat "au, ma doare sufletelu" sunt mesaje fara fond (sau fund?!).
oooo, viaaaataaaaa meaaaaa
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu