8 motive sa vedeti Hancock

ieri am fost la Hancock, un film exploziv si la propriu si la figurat, chiar daca nu memorabil. facand abstractie de risipa de masini infipte spectaculos in unghiuri ale cladirilor la care nu s-a mai vreun regizor pana acum si de bunatatea de drumuri pe care le-au facut praf la filmari fara sa aprecieze cat de norocosi sunt ca le au, Hancock e o comedie care penalizeaza subtil cliseele:



1.a) eroul e "lost in translation" si zboara haotic prin oras si viata, urmandu-si calea fara prea mare chef. nu-mi aduc aminte ca superman sa fi avut probleme de genul asta. ca atare, 1 punct in plus pt hancock. 1.b) eroul face parte din minoritatea majoritara din State: e negru, inclusiv in cerul gurii. 1.c) e cuplat de mii de ani cu o tipa alba (cine zicea ca relatiile nu tin ?!)



2. uniforma lui hancock (atunci cand se decide sa o poarte ca sa reprezinte cu brio breasla eroilor) emana masculinitate, inlocuind cu succes acele izmene colorate si foarte mulate pe care le purtau pana acum eroii. practic, din croiala hainei de piele si din cateva replici bine plasate regizorul face vant viselor ude ale gay-ilor.



3. se darama mitul ca femeia, oricat de multitasking ar fi ea, e mai putin puternica decat un barbat. bine, aici vorbim de super-eroi, dar de regula proportia se pastreaza in astfel de situatii. (10 + pt Charlize Theron)



4. actiunea nu se mai petrece in buricul lumii, New York, ci in LA (revin alta data la miturile contemporane), marele mar fiind lasat sa atraga alte catastrofe.



5. regizorul penalizeaza intr-o maiera delicioasa obsesia americanilor de a nu fi acuzati de hartuire sexuala (vezi faza cu politista in pericol).



6. fortele raului nu sunt un obstacol notabil in calea eroului. de altfel, povestea nu este despre cum hancock salveaza lumea si ii face de c* pe baietii rai, ci despre o fiinta aburita de evenimentele "recente" din ultimii lui 80 de ani care isi cauta identitatea.



7. povestea atipica de dragoste, de o putere supra-naturala ale carei blankuri epice se umplu abia la final. e rezolvata elegant si incompatibilitatea dintre amorul casnic si iubirea eterna (cei doi au fost creati in pereche, meniti sa se iubeasca vesnic, dar nu si sa coexiste pe termen lung fiindca daca stau unul langa celalalt isi pierd puterile, devin vulnerabili - stia scenaristul ca prea multa dragoste sub acelasi acoperis strica; eroii aleg sa stea departe unul de celalalt pentru a-si da sansa de a supravietui). la final el ramane cu telul inalt, iar ea cu iubirea de suburbii, calda si care tine doar o viata de om.



8. locul vesnic al angajatului in slujba glamorous de creativ intr-o agentie de publicitate e luat de PR. nu e neaparat glamorous, dar e e pe val (si va ramane multa vreme acolo). pt cei care nu au idee cu ce se manaca, nu va lasati pacaliti de idealismul personajului. in jobul asta majoritatea doar mimeaza ca poseda caracteristica asta. in plus, cam exagerata demonstratia ca oamenii isi pot schimba atitudinea doar dupa cateva actiuni de PR bine tintite (sau la americani e mai usor sa faci PR?!)



in rest, replici super haioase si umor de situatie pe masura. will smith nu se dezminte in partile astea ale filmului.

mai bine mai tarziu decat niciodata

sunt datoare catorva persoane, inclusiv mie, cu acest post. cam tarziu pt impresii despre bestfest, dar darele sentimentale ale orelor petrecute acolo nu imi dau pace. inca simt mirosul de tinerete si de libertate care trasnea imbatator acolo.

si cand ma gandesc ca nici nu am vrut sa merg... aici apreciez insitenta semi-muteasca a lui C (vezi foto jos) care, dupa ce m-a privit juma' de zi cum imi ard timpul dand cu banul mental daca sa fac o baie de multime sau nu, m-a convins simplu, invitandu-ma la o alergare spre tramvai si la o mancare libaneza livrata direct de allah (despre asta, alta data; initierea mi-o facuse bitzi cu vreo 2 saptamani inainte).

de ce am ezitat? sunt balanta, trebuie sa am grija de branding-ul personal... in plus, adevarul e ca, probabil, eram singura persoana care mergea la concert fara sa fi stiut vreo melodie a inculpatilor de pe scena . da, doamnelor si domnilor, eram analfabeta muzical si mi-era ca lumea se va prinde de asta. era ca si cum i s-ar fi dat unuia sa citesca pascal sau kant, dar el nu poate sa buchiseasca nici dl goe.

in fine, mi-am acceptat in sfarsit incultura si, dupa o masa copioasa in locul secret, am trecut pe taramul oamenilor loberi. la intrare m-au obligat sa imi las grijile, calculele si planurile care dau sens vietii mele responsabile. cu geanta usoara am simtit ca incep sa zbor si sa respir diversitate. uitasem ca oamenii sunt frumosi si mai ales atat de diferiti. as fi luat-o acasa pe fata care m-a inspirat pentru cateva minute, cat a stat langa mine, cu codite si cizme si tatuaj. greu sa spus cati ani avea. putea sa aiba 16 sau 32. era frumoasa cand se bataia melodios. si as fi luat-o si varianta catapultata la bucuresti a lui bob marley, sau pe, sau pe.... frumoase shite, ale caror linii mi se scurg printre degetele boante.

i-am iubit pt ca toti aveau ceva ce eu uit ca posed. viata... m-am ratacit prin lanuri de picioare, i-am privit de jos pe cei care ma acopereau in fericirea lor, m-am aruncat in valurile de energie si am inotat in strgatele lor. hoarda asta frumoasa mi-a dat inapoi amintiri, si, la promotie, si iluzia ca mai am o sansa sa deraiez de pe autostada pe care rulez regulamentar in fiecare zi. daca as iesi mai des in decoruri magice ca asta, care iti fac sangele sa fiarba mai ceva decat carburatorul ranit...

P.S. am invatat sa spun Kaiser Chiefs si sunt mandra de asta. baietii scriu asa frumos muzical si emana atata energie incat e imposibil sa nu iei microbul de la ei.

ghici ghicitoarea mea... :D

concurs de investigatii ad-hoc. dati cu banu' si poate ghiciti ce troneaza pe servetel..... :)))))

a) un carnat fiert acum 5 saptamani in care a aparut viata unicelulara
b) unitatea centrala a unui mascul, smulsa din carcasa originala
c) un deget picat la datorie pe tastatura
d) gatul liderului gainilor, retezat dupa sedinta de stabilire a obiectivelor culinare de weekend

P.S. cu dedicatie pt mandra posesoare (R :))))

muierea si geanta

ca orice femeie care se respecta, eu am si eu o slabiciune pentru pantofi ...si asta cu limitele ei, dar din pacate, efuziunea nu tine si la capitolul genti. ca atare sunt pe dinafara acestui cult si a ritualurilor care il pun in valoare.

de exemplu, imi scapa de ce atat de multe doamne si don'soare isi poarta poverile in acelasi maiestuos stil ca madam posh. o fi ca sa scape de niste exercitii la sala si, ca atare, prefera sa isi umfle muschii din mers?

sa le tina loc de garou ca sa opreasca sangele varsat inainte ca sa le agate de pe raft? prea isi tin pumnii stransi si antebratul ridicat ca sa nu curga nimic pe langa.

cand insa piela fina nu le mai tine, isi deschid imbobocitor pumnul si par ca incep sa umble cu "da si mie...." la cat de mari sunt unele dintre genti, probabil ca nu reusesc sa le umple si atunci cer ajutorul altora.

unele arata de parca s-ar injura cu TIR-istii in felul in care isi tin gentile (observatie pt cei care stiu cum nenii astia isi unduiesc mecanic bratele cnad vor sa te trimita la origini)

doamnele in cauza nu au auzit oare de atlanti? ei au inventat caratul pe umeri. si ele ar putea sa ii imite cu succes pentru ca si ele isi cara intreaga lume in gentutele lor.

p.s. scuze anticipat doamnelor si domnisoarelor de buna credinta care mai practica miscarea asta, dar in necunstinta de cauza.

brunetul cage si craniul de foc

cine e innebunit dupa nicholas cage (ladies :P) ar trebui sa sara peste filmul "ghost rider".

sau poate ar tb sa se uite doar pt ca apare in varianta bruneta. ok, l-or fi pus sa se vopseasca pt ca nuanta ii scoate ochii in evidenta, dar in juma de film practic nu are nevoie de artificul asta pt ca figura lui angelica si trista e inlocuita de un craniu chinuit de combustie interna (da, arde in flacari, asa cum zice cantecul nostru neaos) si de dorinta de a face dreptate si pe pamant si in iad. daca e sa despic firu'n 4, l-au brunetit pt ca asa se poarta la par, simbolistic, eroii negativi, chiar daca el nu e asa de rau.

daca vreti totusi sa va uitati, mai merita si motorul pe care nicholas cage il calareste pasional si eva mendes care ar putea sa vanda pe bani buni camasile cu decolteu pe care i le-au dat de la garderoba.

in rest, filmul este despre ghost rider-ul (scheleticul in flacari cage) care bate cu lantul la fund raul din lume si, care orice super-erou care se respecta, pleaca la final nu cu fata, ci in cautarea unui greater good, dar nu inainte de a pecetlui dramatic legatra care nu a fost sa fie cu o pupatura dramatic. cica totusi esenta filmului e tema sufletului vandut diavolului, dar de la care se deraiaza in repetate randuri.

interesenta evolutia personajului: baiat sarac, cu inima buna, cage ajunge sa faca bani din ceea ce ii place, chiar daca asta e vorba de gesturi gratuite (sa nu-mi spuneti ca saritul peste vro' 4 elicoptere cu elicea in vant e ceva care aduce vreun aport societatii :P). ... sau poate tocmai pt ca avea sufletul vandut a reusit?! in fine, avea lumea la picioare, dar cu toate astea nimic. nu tu amor, nu tu un scop mai inalt in viata. apoi au navalit peste el in acelasi timp si binele si raul: adica si fata pe care o iubise cand avea sufletul acasa la el in piept si sefu' , adica dracu' , care i-a zis: baiete, te-am platit in avans, acum e timpul sa te duci sa imi produci si mie ceva. te avansez la gradul de bounty hunter si du-te cu d-zeu sa ii bagi mintile in cap lu' baiatu' meu care sufera ca nu e asa barosan ca mine. si de aici incepe cu adevarat filmul si da-i si uimeste-te de zbuciumul interior a lu' ghost riderul.

la sectiunea other impessions: cam prea urati monstrii pe care ii bate cage (si pe care ii executa in ordinea crescatoare a fortelor lor); misto faza cu cowboyul singuratic, ratacit in alt secol, care ii paseaza stafeta sau lopata, cum vreti, lu' cage.

P.S. nu am drept de copyright pe poza. so, sue me!