iubesc oamenii. imi place cum colcaie in jurul meu, cum isi etaleaza diversitatea caleidoscopica, umbla tantosi ca sunt. unii sunt fantastice exemplare darwiniene, splendide animale sociale care pentru a ajunge in varful lianei lor rad tot ce le sta in cale.
si culmea, toti cred ca au dreptul sa faca asta!!! pana la urma li se cuvine, daca reusesc sa demonstreze ca sunt mai tari in vorba si in purtare ca ceilalti. daca dau sonorul mai tare, au palma mai grea si pielea mai tabacita.
nu inteleg mecanismul, nu ii fac fata. eu doar subzist pe lumea asta, si probabil societatea m-ar fi avortat de ceva vreme, daca in jurul meu nu s-ar chinui cateva persoane sa imi justifice utilitatea. vedeti, faptul ca emit "prostii" de genul demonstreaza ca teoria mea despre mine se justifica.
si tot in aceeasi directia mergand, poate ca nu ar fi hazardat sa spun ca poate nu iubesc oamenii decat daca stau departe de ei.
luni, 23 iunie 2008
marți, 17 iunie 2008
asiguratorul casei
uneori e bine sa ai pe langa doctorul casei, care te trateaza gratuit si functioneaza si pe post de consilier in hatisurile sistemului medical (in cel mai bun caz), pe unu' care stie cu e cu asigurarile la masina, cum tb sa ii iei pe aia de la asigurari si de la service in caz ca domane fereste pateste ceva masina ta si tb s ascoti d ela naftalina hartiile protectoare. serios, e mana cereasca!
marți, 10 iunie 2008
din masina adunate (marti, 10 iunie)
traind in cercul meu stramt, viata ma petrece, asa ca printre putinele dati in care am cat de cat acces la mostre netrucate de existenta sunt cele in care stau pe loc in masina, in drum spre birou/casa, dupa caz.
asadar, azi, la periferia privirii mele s-au remarcat:
- 2 scolari voiosi care era manati parinteste spre lacasul de invatamant. nimic neobisnuit pana aici. copiii pareau foarte silitori, marturie standu-le ghiozdanele "Carlsberg" (da, aveam ochelarii pusi) care ii cocosau, sper, intelectualiceste. oare printre carti sa fi avut si cate un 6 pack pt pauza mare?
- masina tare, neagra, silueta subtire, sapca fantezi... vad de departe doar cum persoana in cauza scoate parfumul si puf, puf, isi rasfata gatul firav si isi netezeste sprancenele belindu-se in retrovizoare. imi zic: uite inca una care n-a apucat sa se pomadeze de acasa si isi umple cu folos timpul in masina. daca am noroc poate chiar dau peste o vedeta care se duce la coafor si in ipostaza "before" nu isi permite sa isi arate parul rar, de aia poarta sapca (sanse totusi mici sa dau peste o vedeta inoportunata, ca nu stau in zona boiereasca).
curiozitatea imi crestea invers proportional cu distanta care ne separa. intre timp ajung in dreptul ei, dupa ce in prealabil imi stersesem ochelarii ca sa vad mai bine si incep sa ma holbez... persoana care se iubea pe ea asa de tare de la prima ora a diminetii, care acum isi aranja o suvita rebela sub sapca monumental asezata pe cap, era doar un el (semi-puber, uscatel si fara stea in frunte - daca ar fi avut probabil nu ar fi purtat sapca ca nu s-ar mai fi vazut)
asadar, azi, la periferia privirii mele s-au remarcat:
- 2 scolari voiosi care era manati parinteste spre lacasul de invatamant. nimic neobisnuit pana aici. copiii pareau foarte silitori, marturie standu-le ghiozdanele "Carlsberg" (da, aveam ochelarii pusi) care ii cocosau, sper, intelectualiceste. oare printre carti sa fi avut si cate un 6 pack pt pauza mare?
- masina tare, neagra, silueta subtire, sapca fantezi... vad de departe doar cum persoana in cauza scoate parfumul si puf, puf, isi rasfata gatul firav si isi netezeste sprancenele belindu-se in retrovizoare. imi zic: uite inca una care n-a apucat sa se pomadeze de acasa si isi umple cu folos timpul in masina. daca am noroc poate chiar dau peste o vedeta care se duce la coafor si in ipostaza "before" nu isi permite sa isi arate parul rar, de aia poarta sapca (sanse totusi mici sa dau peste o vedeta inoportunata, ca nu stau in zona boiereasca).
curiozitatea imi crestea invers proportional cu distanta care ne separa. intre timp ajung in dreptul ei, dupa ce in prealabil imi stersesem ochelarii ca sa vad mai bine si incep sa ma holbez... persoana care se iubea pe ea asa de tare de la prima ora a diminetii, care acum isi aranja o suvita rebela sub sapca monumental asezata pe cap, era doar un el (semi-puber, uscatel si fara stea in frunte - daca ar fi avut probabil nu ar fi purtat sapca ca nu s-ar mai fi vazut)
duminică, 8 iunie 2008
detergent de buzunar
in wikend scap cateodata la tv si instant mi-aduc aminte de ce am renuntat sa zapez printre canale... fiindca, pe langa filmele de-o seama cu mama si bune ca paduchele dupa ureche, baga reclame ca aia de la perwoll.
am aflat din ea ca poti castiga admiratia cuiva daca iti speli boarfele (scuzati injuria, dragi hainute :P) cu....cu....cu...tanaaaaa: perwoll.
e bine de stiut cum poti agata o femeie buna, respectiv cum poti sa prinzi in plasa un iubitor al culorii (reteta functioneaza doar daca tipul nu e daltonist). dai cu perwoll. e mai tare ca parfumul si ca implantul de boobs. efect garantat.
dar ca povestea sa se lege frumos in aprox 30 de sec e nevoie de un lipitor de profesie, de un detinator al cheii magice care sa faca posibila dezlantuirea dintre admirat si admirator. iar magul ia diverse forme in fiecare dintre spoturi, dar intotdeaua e purtatorul potiunii magice. cu siguranta are puteri speciale daca poate sa care dupa el (banuiesc ca mereu, pt ca nu se stie cand sare iepurele) ditamai sticla de balsam de rufe. probabil e redimesionabila....
ia secretul, neamule
http://www.youtube.com/watch?v=5hPMRODfG68&NR=1 (scuze, nu stiu inca sa pun direct filmuletul. in plus, nici reclama nu e cea pe care o cautam, dar merge si asta)
am aflat din ea ca poti castiga admiratia cuiva daca iti speli boarfele (scuzati injuria, dragi hainute :P) cu....cu....cu...tanaaaaa: perwoll.
e bine de stiut cum poti agata o femeie buna, respectiv cum poti sa prinzi in plasa un iubitor al culorii (reteta functioneaza doar daca tipul nu e daltonist). dai cu perwoll. e mai tare ca parfumul si ca implantul de boobs. efect garantat.
dar ca povestea sa se lege frumos in aprox 30 de sec e nevoie de un lipitor de profesie, de un detinator al cheii magice care sa faca posibila dezlantuirea dintre admirat si admirator. iar magul ia diverse forme in fiecare dintre spoturi, dar intotdeaua e purtatorul potiunii magice. cu siguranta are puteri speciale daca poate sa care dupa el (banuiesc ca mereu, pt ca nu se stie cand sare iepurele) ditamai sticla de balsam de rufe. probabil e redimesionabila....
ia secretul, neamule
http://www.youtube.com/watch?v=5hPMRODfG68&NR=1 (scuze, nu stiu inca sa pun direct filmuletul. in plus, nici reclama nu e cea pe care o cautam, dar merge si asta)
mici... chestii care iti schimba viata
sunt o persoane destul de blazata de felul meu. putine lucruri, cu exceptia viselor mele, ma mai fac sa zambesc din adancul inimii, asa... spontan si sa-mi puna dop la suvoiul de intrebari semi-existentiale (majoritatea in nuante intunecate).
iar asta e unul dintre ele....
se numeste tantel si e baietel(in buna traditie de rescue-eri a familiei, a capatat numele prietenei in casa careia se afla mama mea cand l-a auzit zbierand din plamanii lui minusculi din mijlocul unui santier in lucru). are in jur de o luna si ii place sa doarma in palma ta sau intr-un cosulet. cel mai bine sa pricepe sa ti se cuibareasca in inima.
iar asta e unul dintre ele....
se numeste tantel si e baietel(in buna traditie de rescue-eri a familiei, a capatat numele prietenei in casa careia se afla mama mea cand l-a auzit zbierand din plamanii lui minusculi din mijlocul unui santier in lucru). are in jur de o luna si ii place sa doarma in palma ta sau intr-un cosulet. cel mai bine sa pricepe sa ti se cuibareasca in inima.
new york, new york
unul dintre planurile marete pe care le am pentru viata mea mica e sa pun piciorul in orasul in care se intampla totul. si asta pana sa fiu prea batrana ca sa ii inteleg vraja.
vreau sa ajung in marele mar nu pentru ca multi dintre prietenii mei au trecut pe acolo si eu nu (inca) - la asta visez de dinainte sa imi imaginez ca as putea vreodata sa strang bani pt asa ceva, in traducere libera - de multi ani. sa fie de "vina" advertisingul de care se bucura magnetul asta imens de oameni si bani?! foarte posibil, dar aspectul asta conteaza prea putin pt mine. simt ca tb sa ajung acolo. si chiar daca voi avea dezamagiri, daca mi se va parea ca NY e over-rated, daca nu imi va vorbi si mie ca altor milioane de suflete, chiar si asa nu voi fi regretat ca am facut-o.
new york, here i come...one day, eventually.
vreau sa ajung in marele mar nu pentru ca multi dintre prietenii mei au trecut pe acolo si eu nu (inca) - la asta visez de dinainte sa imi imaginez ca as putea vreodata sa strang bani pt asa ceva, in traducere libera - de multi ani. sa fie de "vina" advertisingul de care se bucura magnetul asta imens de oameni si bani?! foarte posibil, dar aspectul asta conteaza prea putin pt mine. simt ca tb sa ajung acolo. si chiar daca voi avea dezamagiri, daca mi se va parea ca NY e over-rated, daca nu imi va vorbi si mie ca altor milioane de suflete, chiar si asa nu voi fi regretat ca am facut-o.
new york, here i come...one day, eventually.
sâmbătă, 7 iunie 2008
la notar
regret sincer ca nu am invatat suficient de prost ca, in cazul in care as fi dat la drept, sa nu am decat perspectiva de a ajunge notarita. cum ar fi sa iei, de exemplu, vreo 20 de mil doar pt ca pui niste stampile si dai cu batul pe cate 20 de pagini?!
dincolo de accesul de invidie ca eu am dat banii si notarita i-a incasat, statul la coada acolo (pt cine nu a avut de-a face cu notarii, tb sa stie ca e m rau ca la doctor) iti ofera un adevarat spectacol. asadar, in mai putin de ora pe acolo s-a perindat nepotul (de vreo 40 si ceva de ani), burtos si nesatul, care voia sa stie ce acte tb sa m aduca pt a intra in posesia mostenirii. ii frematau narile ... si nu de tristetea ca si-a pierdut matusa, bunica ...nu garantez pt gradul de rudenie, dar cam asa arata toti pasaroii aia care se hranesc cu cadavre.
apoi a aparut proaspatul imbogatit de la marginea bucurestiului (cu asta aveam eu treaba), dupa ce inainte isi trimisese ca sol negociatorul.
deh, seful si-a permis sa intarzie, desi venea acolo ca sa isi umple buzunarele. (sau poate omu' nu e obisnuit cu traficul din bucuresti, si atunci l-am vorbit de rau degeaba). in fine, avea figura aia de om crescut la tara, spalatel si cu ceas ostentativ (dar nu stiu daca era intr-adevar scump pt ca eu nu ma pricep la ceasuri). in rest, destul de bine crescut, dar dupa ziua de ieri, in care a incasat vreo 100 de mii de euro (nu numai de la mine, nu am eu atatia bani :P) s-ar putea sa devina alt om. whatever, condamnati-ma daca pun etichete gratuit, dar nu cred ca as descoperi roata daca as avea totusi dreptate.
in rest, langa noi, un cuplu insarcinat :) care si-a luat teren ca sa creasca copilul cu picioarele pe pamant si un alt cuplu care, dupa ce a asteptat cuminte vreo 15 minute pe canapea, s-a trezit sa intrebe cat mai dureaza pana vine dna notar x-uleasa si care a ramas f surprins cand a aflat ca doamna respectica avea headquarterul la doua case mai incolo (intre noi fie vorba si eu am trecut prin situatii dintr-astea doar pt ca nu am cascat bine ochii sau mi-a fost jena sa intreb). in fine, au plecat ,dar dupa alte 15 minute au revenit. se pare ca le lacea canapeua primei notarite... cat despre descrierea mea in calitate de pacient la notar, putin colerica, gneul care intrazie la birou daca m sta vreo ora pe acolo. complet debusolata de terminologia folosita in acele incaperi
(si eu care ziceam la inceput ca trebuie sa fii limitat ca sa fii notar; cand colo, limba grea, nene) si, cica, co-proprietareasa.
in fine, micutele elfe care o ajutau pe zana notarita (la ce haine avea pe ea, da, era rupta din povestile glossy) erau toate m uretele ca stapana (I wonder why). una era genul f cochet, cu putine sunculite ascunse destul de bine de haine smart casual de mall, discret tencuita ca sa arate proaspat ca tot era prima ora de munca si care seara se urca in bmw-uri negre si povesteste ca lucreaza in centru (asta asa e). intre noi fie vorba, am asistat la cateva replici servite de sefa tinerei in cauza si nu cred c ao iubea foarte tare. poate pt ca era m draguta decat ea, poate ca era m destepata, poate ca era cea pe care o cipuea de obraz sotul sefei de cate ori venea sa isi ridice sotia de la datorie. langa ea, doua micute tinere care pareau scapate de la adventitsti, palide si eficiente. pe ele le iubea mai mult dna notarita.
interesant episod in ziua mea. sper s amai ajung rin locuri de-astea, fie si pt ca asta ar fi un semn ca am mai strans niste bani si vreau sa ii dau din preaplinul meu si celor care pun stampile. :)
dincolo de accesul de invidie ca eu am dat banii si notarita i-a incasat, statul la coada acolo (pt cine nu a avut de-a face cu notarii, tb sa stie ca e m rau ca la doctor) iti ofera un adevarat spectacol. asadar, in mai putin de ora pe acolo s-a perindat nepotul (de vreo 40 si ceva de ani), burtos si nesatul, care voia sa stie ce acte tb sa m aduca pt a intra in posesia mostenirii. ii frematau narile ... si nu de tristetea ca si-a pierdut matusa, bunica ...nu garantez pt gradul de rudenie, dar cam asa arata toti pasaroii aia care se hranesc cu cadavre.
apoi a aparut proaspatul imbogatit de la marginea bucurestiului (cu asta aveam eu treaba), dupa ce inainte isi trimisese ca sol negociatorul.
deh, seful si-a permis sa intarzie, desi venea acolo ca sa isi umple buzunarele. (sau poate omu' nu e obisnuit cu traficul din bucuresti, si atunci l-am vorbit de rau degeaba). in fine, avea figura aia de om crescut la tara, spalatel si cu ceas ostentativ (dar nu stiu daca era intr-adevar scump pt ca eu nu ma pricep la ceasuri). in rest, destul de bine crescut, dar dupa ziua de ieri, in care a incasat vreo 100 de mii de euro (nu numai de la mine, nu am eu atatia bani :P) s-ar putea sa devina alt om. whatever, condamnati-ma daca pun etichete gratuit, dar nu cred ca as descoperi roata daca as avea totusi dreptate.
in rest, langa noi, un cuplu insarcinat :) care si-a luat teren ca sa creasca copilul cu picioarele pe pamant si un alt cuplu care, dupa ce a asteptat cuminte vreo 15 minute pe canapea, s-a trezit sa intrebe cat mai dureaza pana vine dna notar x-uleasa si care a ramas f surprins cand a aflat ca doamna respectica avea headquarterul la doua case mai incolo (intre noi fie vorba si eu am trecut prin situatii dintr-astea doar pt ca nu am cascat bine ochii sau mi-a fost jena sa intreb). in fine, au plecat ,dar dupa alte 15 minute au revenit. se pare ca le lacea canapeua primei notarite... cat despre descrierea mea in calitate de pacient la notar, putin colerica, gneul care intrazie la birou daca m sta vreo ora pe acolo. complet debusolata de terminologia folosita in acele incaperi
(si eu care ziceam la inceput ca trebuie sa fii limitat ca sa fii notar; cand colo, limba grea, nene) si, cica, co-proprietareasa.
in fine, micutele elfe care o ajutau pe zana notarita (la ce haine avea pe ea, da, era rupta din povestile glossy) erau toate m uretele ca stapana (I wonder why). una era genul f cochet, cu putine sunculite ascunse destul de bine de haine smart casual de mall, discret tencuita ca sa arate proaspat ca tot era prima ora de munca si care seara se urca in bmw-uri negre si povesteste ca lucreaza in centru (asta asa e). intre noi fie vorba, am asistat la cateva replici servite de sefa tinerei in cauza si nu cred c ao iubea foarte tare. poate pt ca era m draguta decat ea, poate ca era m destepata, poate ca era cea pe care o cipuea de obraz sotul sefei de cate ori venea sa isi ridice sotia de la datorie. langa ea, doua micute tinere care pareau scapate de la adventitsti, palide si eficiente. pe ele le iubea mai mult dna notarita.
interesant episod in ziua mea. sper s amai ajung rin locuri de-astea, fie si pt ca asta ar fi un semn ca am mai strans niste bani si vreau sa ii dau din preaplinul meu si celor care pun stampile. :)
miercuri, 4 iunie 2008
masca
imi sta bine masca pe care o port in fiecare zi? nu va suparati pe mine, nu mai tare decat o fac eu, ca nu va las sa va uitati la mine. nici eu nu pot sa o fac cu toata sinceritatea. poate am un suflet uratel, poate doar ma iubesc asa de tare ca nu vreau sa ma impart cu nimeni... si ma urasc pt asta asa tare ca simt nevoia sa sting egocentrismul in dovezi aproape perpetue de buna crestere, bune intentii si ce pica de bine pe alaturi.
luni, 2 iunie 2008
si asa-mi vine cateodata...
traiesc acum una din acele dimineti in care imi vine sa imi iau sufletul in spinare si sa fug cu el in lume ca il resuscitez dupa cura de beton si sticla cu care il intoxic. imi doresc sa fac vanatai de la iarba pe care as dori sa o pun la pamant in fuga-mi nebuna. imi doresc sa plonjez in roua si apoi sa ma inec. imi doresc sa fug pana ma topesc...
duminică, 1 iunie 2008
EMO - o falsa problema
m-au tampit astia cu EMO. unde deschid un ziar dau de EMO, toate bancurile au cate un EMO pe undeva.
mda, a inceput vanatoarea de vrajitoare. copiii care au in suflet maneaua si pofta de viata, sanatosi chipurile la capul lor gol si senin de ganduri, ii blameaza pe aia care isi pun intrebari existentiale. sigur, zic unii, mai bine fericiti cu duhul, dar alive, decat cu mainile pe piept.
parintii au devenit brusc ingrojorati sa nu le stea plozii pe langa vreun lepros cu parul pe fata care raspunde la numele de EMO. noroc ca au dat la ziar ca adolescentii cu care convietuiesc ar putea sa faca si gesturi extreme, ca sa isi aduca aminte ca trebuie sa isi faca griji pt ei.
fratilor, adolescenti deprimati au fost de cand lumea a inceput sa traiasca suficient de bine incat sa isi permita sa se preocupe si de altceva in afara de ceea ce trebuie pus pe masa. eu nu imi aduc aminte insa sa se fi luat cineva de adolescentii cu alura gotica (in generatia mea se numeau, de exemplu, rockeri) care moseau de zor cu pleata pe fata si se sinucideau cu cate un pachet de tigari si in sangele carora urla blazarea.
toti astia au crescut, si-au taiat pleata.... sau nu, dar au ramas cu capacitatea de a isi pune intrebari despre lume.
pacat ca din dorinta de exclusivitate, cu aparenta ingrijorare, ziarele de scandal se comporta ca si cum ar fi descoperit roata, si trateaza exceptiile (1-2 copii dintr-o generatie intrega) care au fost prea slabi ca sa vrea sa ramana se lupte pe lumea asta ca pe regula.
scrieti despre asta in fiecare zi si sigur se vor umple cimiterele de copii care se vor simti datori sa isi taie venele pt ca asta vad ca fac si alti preadolescenti cu parul in ochi sau copii cu ochii vineti doar pt ca simt mai mult decat ceilalti.
mda, a inceput vanatoarea de vrajitoare. copiii care au in suflet maneaua si pofta de viata, sanatosi chipurile la capul lor gol si senin de ganduri, ii blameaza pe aia care isi pun intrebari existentiale. sigur, zic unii, mai bine fericiti cu duhul, dar alive, decat cu mainile pe piept.
parintii au devenit brusc ingrojorati sa nu le stea plozii pe langa vreun lepros cu parul pe fata care raspunde la numele de EMO. noroc ca au dat la ziar ca adolescentii cu care convietuiesc ar putea sa faca si gesturi extreme, ca sa isi aduca aminte ca trebuie sa isi faca griji pt ei.
fratilor, adolescenti deprimati au fost de cand lumea a inceput sa traiasca suficient de bine incat sa isi permita sa se preocupe si de altceva in afara de ceea ce trebuie pus pe masa. eu nu imi aduc aminte insa sa se fi luat cineva de adolescentii cu alura gotica (in generatia mea se numeau, de exemplu, rockeri) care moseau de zor cu pleata pe fata si se sinucideau cu cate un pachet de tigari si in sangele carora urla blazarea.
toti astia au crescut, si-au taiat pleata.... sau nu, dar au ramas cu capacitatea de a isi pune intrebari despre lume.
pacat ca din dorinta de exclusivitate, cu aparenta ingrijorare, ziarele de scandal se comporta ca si cum ar fi descoperit roata, si trateaza exceptiile (1-2 copii dintr-o generatie intrega) care au fost prea slabi ca sa vrea sa ramana se lupte pe lumea asta ca pe regula.
scrieti despre asta in fiecare zi si sigur se vor umple cimiterele de copii care se vor simti datori sa isi taie venele pt ca asta vad ca fac si alti preadolescenti cu parul in ochi sau copii cu ochii vineti doar pt ca simt mai mult decat ceilalti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)