patronii firmei de paine falcon ar trebui sa-si rasplateasca generos angajatul care conduce dubita cu nr 525xx care in jurul orei 12 din acesta minunata zi plumburie de sambata a facut o cursa fenomenala pe un traseu super aglomerat. alarmat ca i se racesc painicile, i se tuflesc chiflele si i se dezumfla cozonacii, iar copiii sarmani vor ramane fara masa de pranz, s-a simtit responsabil sa depaseasca pe dreapta, sa dea flashuri, sa se bage primul la semafor si, dupa plecarea in tromba, sa depaseasca o salvare in misiune. dar merita admirate toate aceste sacrificii facute pentru cauza sa nobila.
p.s. imi cer scuze daca l-am judecat prea aspru. e la fel de probabil ca nevasta sa ii nasca si sa o fi avut-o in masina cu el sau bunicii lui sa i se fi dizlocat soldul.
sâmbătă, 31 ianuarie 2009
vineri, 30 ianuarie 2009
carne "eco" si pui zambitori
"cei cu ambitii ecologiste pun mare pret ca animalele, inainte de sacrificare, sa fi avut o viata fericita. si oare de ce? nu inteleg de ce vacile trebuie sa fie cat mai fericite pana la momentul in care ajung la abator. dupa parerea mea, starea optima a sacrificului este depresia. ce poate fi mai rau decat sa rapesti viata unor animale multumite? vacile trebuie sa-si doreasca sa moara. ar trebui sa alerge grabite spre camera in care vor fi fi impuscate cu bolturi. consider ca in cercurile agricole a sosit vremea sa se discute fara rezerve despre modalitatile optime de aducere a animalelor la disperare. spre exemplu, am putea selectiona si creste o rasa de vaci intrigante si parsive, care sa-si sicaneze si sa-si parasca semenele la taran, sporind astfel starea de tensiune. o stare de stres animalic! pasunat doar in preajma autostrazilor si aeroporturilor, pitbuli lasati liberi o data pe ora, muste uriase, manipulate genetic!"
tot din cartea mai jos pomenita.
as adauga ca in aceeasi categorie intra si puii care apar pe logourile de tacamuri inghetate care zambesc fericiti (ca sunt in viata?) sau doar ignoranti. acei piu-piu au fost pusi de catre art directori sa joace teatru doar ca sa nu ne simtim vinovati cand ne infigem dintii intr-un copanel frumos rumenit si smulgem de pe el carnea rozalie. sunt de acord cu autorii ca as inghiti cu mai multa pofta carnea daca as sti ca animalul respectiv si-a dorit mai mult sa ajunga cu picioarele in sus decat sa respire fericit in ograda.
in aceeasi ordine de idei, sitati ca porcul este mai inteligent decat un caine si ca este singurul animal care nu se poate uita la cer din cauza gatului? in plus, noi, oamenii, avem o mare compatibilitate cu ei. ganditi-va la implanturile de ficat sau de rinichi de porc.
oare puii de la KFC sunt crescuti fara pene doar din motive legate de costuri sau aspectul lor de muntati ii ajuta pe taietorii de capete sa isi faca treaba fara regrete?
anyway, apreciez altruismul intregii arce a lui noe. de aceea, aspir spre o dieta bazata integral pe plante si peste (din punctul meu de vedere el intra in alta categorie, dar asta e alta poveste).
bon appetit!
tot din cartea mai jos pomenita.
as adauga ca in aceeasi categorie intra si puii care apar pe logourile de tacamuri inghetate care zambesc fericiti (ca sunt in viata?) sau doar ignoranti. acei piu-piu au fost pusi de catre art directori sa joace teatru doar ca sa nu ne simtim vinovati cand ne infigem dintii intr-un copanel frumos rumenit si smulgem de pe el carnea rozalie. sunt de acord cu autorii ca as inghiti cu mai multa pofta carnea daca as sti ca animalul respectiv si-a dorit mai mult sa ajunga cu picioarele in sus decat sa respire fericit in ograda.
in aceeasi ordine de idei, sitati ca porcul este mai inteligent decat un caine si ca este singurul animal care nu se poate uita la cer din cauza gatului? in plus, noi, oamenii, avem o mare compatibilitate cu ei. ganditi-va la implanturile de ficat sau de rinichi de porc.
oare puii de la KFC sunt crescuti fara pene doar din motive legate de costuri sau aspectul lor de muntati ii ajuta pe taietorii de capete sa isi faca treaba fara regrete?
anyway, apreciez altruismul intregii arce a lui noe. de aceea, aspir spre o dieta bazata integral pe plante si peste (din punctul meu de vedere el intra in alta categorie, dar asta e alta poveste).
bon appetit!
joi, 29 ianuarie 2009
idei de afaceri
"prietenii si cunoscutii imi vorbesc mereu despre ideile lor de afaceri. un bar cu adevarat cool; o biospalatorie auto; o cresa pentru copii cu tot cu mamele lor, prevazuta cu butic si cafenea, intr-un fost depozit de marfuri, cu galerie de arta si birou de arhitectura. de-a lungul timpului am constatat ca oamenii care-si realizeaza ideile de afaceri nu vorbesc niciodata despre ele. si mie imi vin mereu idei de afaceri si ma straduiesc sa nu prea vorbesc depsre ele. dar tot nu mi s-a intamplat niciodata sa le realizez."
adevarata enciclopedia a prezentului - oliver kuhn, alexandra reinwarth, axel frohlich
adevarata enciclopedia a prezentului - oliver kuhn, alexandra reinwarth, axel frohlich
femei de serviciu
"femeile si barbatii de la toaleta (pentru simplificare le vom numi femeile de la toaleta) au o problema absolut esentiala. cand muncesc, adica spala pe jos sau pun hartie igienica noua, farfurioara, strategic plasata in fata intrarii, ramane nesupravegheta. si cum nimeni nu lasa nimic daca nu intalneste o privire severa, cu totii am trait acele mustrari de constiinta.
femeia de la toaleta castiga, prin urmare, mai multi bani cand sta cu ochii pe farfurie, decat cand munceste. un paradox fascinant, un simbol pentru ansamblul nostru social. nu merita sa muncesti. sistemul social provoaca aparitia mentaliatii de farfuriaora. si societatea noastra genereaza femei de toaleta.
sistemul functioneaza ca o toaleta. jumatate din populatie pune bani pe ferfurioara si se alege in schimb cu conditii de tot rahatul. cealalta jumatate nu lasa nimic pe farfurioara si are parte de absolut aceleasi conditii. responsabilii incaseaza banii si triesc de pe urma faptului ca nu schimba sistemul cu nimic."
adevarata enciclopedie a prezentului - oliver kuhn, alexandra reinwarth, alex frohlich
femeia de la toaleta castiga, prin urmare, mai multi bani cand sta cu ochii pe farfurie, decat cand munceste. un paradox fascinant, un simbol pentru ansamblul nostru social. nu merita sa muncesti. sistemul social provoaca aparitia mentaliatii de farfuriaora. si societatea noastra genereaza femei de toaleta.
sistemul functioneaza ca o toaleta. jumatate din populatie pune bani pe ferfurioara si se alege in schimb cu conditii de tot rahatul. cealalta jumatate nu lasa nimic pe farfurioara si are parte de absolut aceleasi conditii. responsabilii incaseaza banii si triesc de pe urma faptului ca nu schimba sistemul cu nimic."
adevarata enciclopedie a prezentului - oliver kuhn, alexandra reinwarth, alex frohlich
luni, 12 ianuarie 2009
vineri, 9 ianuarie 2009
inventarul normalitatii
iata o parte a inventarului lucrurilor despre care coelho spune ca am ajuns sa le percepem ca fiind anormale datorita nebuniei lumii in care traim.
1. orice lucru care ne face sa ne uitam adevarata identitate si visurile si care ne face sa muncim doar pentru a produce si a ne reproduce.
2. a face o munca de la 9 la 5 care nu iti aduce nicio satisfactie, doar pentru a te putea pensiona dupa 30 de ani.
3. a te pensiona si a descoperi ca nu mai ai energie pentru a te bucura de viata si a muri la putini ani dupa aceea, de plictiseala.
4. a incerca sa faci bani in loc de a cauta fericirea.
5. a-ti incepe dimineata in istericalele ceasului desteptator.
6. a crede absolut tot ceea ce scrie in ziare.
7. a purta la gat o bucata de de material colorat, care nu are vreo utilitate de care sa fim constienti, dar pe care toti o recunosc sub numele pompos de "cravata".
8. a-ti pastra pe buze zambetul chiar si cand simti cu disperare nevoia de a plange; si a-ti fi mila de toti cei care isi arata sentimentele intime.
9. in emisfera sudica - a impodobi un copac cu vata, chiar daca iarna nu are nimic de-a face cu nasterea lui Cristos.
10. a crede la batranete ca ai ajuns sa fii stapanul intelepciunii absolute a lumii, chiar daca de multe ori nu ai trait suficient pentru a recunoaste ceea ce este corect.
11. a crede ca ceilalti ne depasesc intotdeuna in toate: sunt mai frumosi, mai capabili, mai bogati, mai inteligenti etc. este foarte periculos sa te aventurezi dincolo de propriile tale limitari: cel mai convenabil este sa nu infaptuiesti nimic.
12. a repeta fara incetare "cel putin am incercat", desi in realitate nu ai facut absolut nimic in acest sens.
1. orice lucru care ne face sa ne uitam adevarata identitate si visurile si care ne face sa muncim doar pentru a produce si a ne reproduce.
2. a face o munca de la 9 la 5 care nu iti aduce nicio satisfactie, doar pentru a te putea pensiona dupa 30 de ani.
3. a te pensiona si a descoperi ca nu mai ai energie pentru a te bucura de viata si a muri la putini ani dupa aceea, de plictiseala.
4. a incerca sa faci bani in loc de a cauta fericirea.
5. a-ti incepe dimineata in istericalele ceasului desteptator.
6. a crede absolut tot ceea ce scrie in ziare.
7. a purta la gat o bucata de de material colorat, care nu are vreo utilitate de care sa fim constienti, dar pe care toti o recunosc sub numele pompos de "cravata".
8. a-ti pastra pe buze zambetul chiar si cand simti cu disperare nevoia de a plange; si a-ti fi mila de toti cei care isi arata sentimentele intime.
9. in emisfera sudica - a impodobi un copac cu vata, chiar daca iarna nu are nimic de-a face cu nasterea lui Cristos.
10. a crede la batranete ca ai ajuns sa fii stapanul intelepciunii absolute a lumii, chiar daca de multe ori nu ai trait suficient pentru a recunoaste ceea ce este corect.
11. a crede ca ceilalti ne depasesc intotdeuna in toate: sunt mai frumosi, mai capabili, mai bogati, mai inteligenti etc. este foarte periculos sa te aventurezi dincolo de propriile tale limitari: cel mai convenabil este sa nu infaptuiesti nimic.
12. a repeta fara incetare "cel putin am incercat", desi in realitate nu ai facut absolut nimic in acest sens.
joi, 8 ianuarie 2009
prima si sper ultima ninsoare
cred ca am incetat sa mai fiu copil cand nu m-am mai bucurat de ninsoare.
mergand pe firul incalcit al logicii mele, ies la socoteala 8 ani, adica tot atatia de cand am inceput sa conduc.
totusi mi-au ramas amintirile din vremurile imemoriale in care tropaiam de fericire ca omatul imi bate in geam. scuzati metafora de clasa a treia pe care care o foloseam intensiv in vremurile respective in compunerile de vacanta incheiate poetic de cele mai multe ori cu generosul "Ce frumoasa este iarna!". ehe....ce vremuri...
mergand pe firul incalcit al logicii mele, ies la socoteala 8 ani, adica tot atatia de cand am inceput sa conduc.
totusi mi-au ramas amintirile din vremurile imemoriale in care tropaiam de fericire ca omatul imi bate in geam. scuzati metafora de clasa a treia pe care care o foloseam intensiv in vremurile respective in compunerile de vacanta incheiate poetic de cele mai multe ori cu generosul "Ce frumoasa este iarna!". ehe....ce vremuri...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)