"iubesc" cadourile corporatiste de craciun. cei care au foarte simpla sarcina, cel putin aparent, de a raspandi spiritul sarbatorilor de iarna in numele companiei pentru care lucreaza, stiu la ce ma refer. acesta este un tribut :) adus acelor elfi de birou care fac liste cu nume, scotocesc toate magazinele online in cautare de idei care sa nu depaseasca bugetele, doar asteptarile, care se ocupa de achizitia cadourilor si de livrarea lor in conditii corespunzatoare.
sper ca cei care le primesc au macar o idee despre cata munca se ascunde in spatele unei pungi branduite cu un stilou si o felicitare in ea. totusi, sunt prea multi care nu stiu, de aia le si dau de cele mai multe ori secretarelor lor, care le dau mai departe unor rude de gradul al 11-lea carora au uitat sa le ia cadou. oare primitorii isi fac liste cu cartile de vizita ale celor care le trimit ca sa tina o evidenta clara a celor care ii apreciaza? ceilalti primesc cate un minus pentru ca nu s-au sensibilizat in acelasi fel?
si felicitarile acelea in care se ureaza tot ce e mai bun in lume!? accesele de sentimentalism corporatist cuceresc inimi care bat pentru cifre de afaceri?
toate astea sunt oare parte din regulamentul de etica a celebrarii sarbatorilor in stil business? aproape nimeni nu se poate pune impotriva curentului de bunavoie si bunavointa care bantuie lumea afacerilor in fiecare an inainte de vacanta de iarna.
si asta pentru ca sinceritatea ingenua a omului din spatele omului de afaceri/corporatistului e penalizata daca alege sa nu auda pentru o saptamana intreaga de cei cu care poate a petrecut mai mult timp decat cu familia, cu care s-a certat, a negociat si care au livrat mai mult sua mai putin ceea ce trebuia timp de un an intreg. ca atare se opteaza pentru varianta probata si acceptata de toata lumea: se trimit cadouri nepretuite in niciunul dintre feluri.
si copywriting-ul de sarbatori pare a fi o afacere in floare. este o adevarata provocare sa urezi acelasi lucru in fiecare an, dar cu alte cuvinte , care sa sune proaspat ca si zapada care ar trebui sa vina la pachet cu craciunul, dar in acelasi timp sa nu depaseasca niste granite decente ale comunicarii business. in plus, sa fie mai bune decat anul trecut si decat cele ale altora din bransa. un simplu si onest "craciun fericit" nu mai ia in ziua de azi puncte pentru impresia artistica. se fac eforturi imense pentru a mima simplitatea urarilor (prin asociere libera cu fetele care stau juma' de ora in baie ca sa isi tapeze parul bine peitanat inainte doar ca sa arate ca abia ridicat de pe perna, sa se dea cu fond de ten ca sa para nemachiate si care isi probeaza 3 perechi de pantaloni de pijama doar ca sa spuna "acum am coborat din pat. iarta-mi tinuta neglijenta"). - stiu ca nu au legatura, dar imi place subiectul :))))
acest ritual social a ajuns sa semene cu un potlatch bine intentionat. abia astept sa vad ce aduce anul viitor :))))
vineri, 26 decembrie 2008
sâmbătă, 15 noiembrie 2008
virgula si altii
iata ce zice DEX-ul in mod indirect despre virgula pusa inaintea lui etc.
ETCÉTERA adv. (Arată că enumerarea ar putea fi continuată) Şi alţii, şi altele, şi ceilalţi, şi aşa mai departe. [Prescurtat: etc. – Var.: eţétera adv.] – Din lat. et caetera.
ETCÉTERA adv. (Arată că enumerarea ar putea fi continuată) Şi alţii, şi altele, şi ceilalţi, şi aşa mai departe. [Prescurtat: etc. – Var.: eţétera adv.] – Din lat. et caetera.
Butterfly effect – versiunea proprie
in mai toate filmele moralizatoare de 2 bani (si cam 90% sunt asa) eroul trece printr-o criza inerenta pentru a ajunge la finalul peliculei calare pe sitatie, femeia dupa care saliva, viata etc. in povestile astea personajul atinge la un moment dat fundul sacului, baltii in care se mocirlea, incepe sa (se) planga - durata crizei e variabila -, apoi are in mod invariabil o epifanie. din acel moment stii ca mai ai maxim 10 minute pana la happy end. (oricum, acesta e un curs firesc al actiunii: daca le-ar avea pe toate, nu oricine ar putea sa faca un film despre nimic, mai putin seinfield).
oricum, in telenovela numita total neinspirat "viata mea" sunt la peste al ... nu mai tin minte catalea... episod in care plang si plang si ma implic in producerea acelor lacrimi si chiar cred ca nu mai exista cer, nici speranta bla bla. si dupa ce ma descarc (15 minute in medie, de cateva ori pe saptamana), astept plina de speranta (ca un copil in ziua de craciun, inainte sa afle ca mosul nu exista) sa imi primesc rasplata si sa ma pocneasca si pe mine revelatia, sa primesc sau sa generez (verb ales pentru a arata ca muncesc si eu, nu numai divinitatea, dar se pare ca nu sunt suficient de competenta) adevarul care sa ma faca sa zic: " de acum incolo voi strabate doar potaca luminata".
dar nimic…ramanem doar eu si capul meu spart de atatea ganduri negre care imi curg prin fisuri infectandu-i si pe cei din jur....ma simt de parca as fi intr-unul din acele filme in care aceeasi placa se repeta in fiecare zi , iar personajul reuseste sa iasa din cercul vicios dupa multiple tatonari sobolanistice si asta pt ca trebuie sa se termine si filmul la un moment dat.
asadar, ce nu fac bine? nu cred ca voi rezista sa joc in cel putin 500 de episoade din tanar si nelinistit ca sa aflu secretul.... nu de alta, dar nu stiu cata vreme ma voi mai putea califica pentru rolul asta si atunci chiar eu ar trebui sa fiu nevoita sa ma concediez.
daca totusi voi gasi vreodata acel adevar cu “A”, si nu va fi prea tarziu, voi incepe sa vand si eu reteta in 30 de slide-uri, printr-o programa bine pusa la punct si prin speech-uri de mare inspiratie. iar eu chiar voi fi a cinspe mia persoana care va demonstra ca e "the real thing".
oricum, in telenovela numita total neinspirat "viata mea" sunt la peste al ... nu mai tin minte catalea... episod in care plang si plang si ma implic in producerea acelor lacrimi si chiar cred ca nu mai exista cer, nici speranta bla bla. si dupa ce ma descarc (15 minute in medie, de cateva ori pe saptamana), astept plina de speranta (ca un copil in ziua de craciun, inainte sa afle ca mosul nu exista) sa imi primesc rasplata si sa ma pocneasca si pe mine revelatia, sa primesc sau sa generez (verb ales pentru a arata ca muncesc si eu, nu numai divinitatea, dar se pare ca nu sunt suficient de competenta) adevarul care sa ma faca sa zic: " de acum incolo voi strabate doar potaca luminata".
dar nimic…ramanem doar eu si capul meu spart de atatea ganduri negre care imi curg prin fisuri infectandu-i si pe cei din jur....ma simt de parca as fi intr-unul din acele filme in care aceeasi placa se repeta in fiecare zi , iar personajul reuseste sa iasa din cercul vicios dupa multiple tatonari sobolanistice si asta pt ca trebuie sa se termine si filmul la un moment dat.
asadar, ce nu fac bine? nu cred ca voi rezista sa joc in cel putin 500 de episoade din tanar si nelinistit ca sa aflu secretul.... nu de alta, dar nu stiu cata vreme ma voi mai putea califica pentru rolul asta si atunci chiar eu ar trebui sa fiu nevoita sa ma concediez.
daca totusi voi gasi vreodata acel adevar cu “A”, si nu va fi prea tarziu, voi incepe sa vand si eu reteta in 30 de slide-uri, printr-o programa bine pusa la punct si prin speech-uri de mare inspiratie. iar eu chiar voi fi a cinspe mia persoana care va demonstra ca e "the real thing".
duminică, 26 octombrie 2008
cu 3 in fata
pragul in sine l-am trecut fara incidente majore. m-am felicitat pentru hotararea psihologica de care am dat dovada timp de 24 de ore si pentru curajul cu care am primit urarile. am crezut ca scap nevatamanata, doar cu ridurile (de expresie) pe care incerc sa le astup cu fond de ten. si totusi...semne ale trecerii mele au inceput sa tot apara pe parcursul ultimei saptamani.
cineva s-a uitat la poze in care figuram si eu si a remarcat ca acum un an aratam de 14. acum prababil ca imi arat doar varsta... :( ...adolescenta mi-a fost marcata de faptul ca nu am imbobocit in acelasi timp cu majoritatea fetelor, dar rasplata am primit-o pe toata perioada anilor 20... ai mei. da, acum cativa ani inca mi se mai cerea buletinul cateodata daca imi comandam o bere. e clar ca pierdut acest avantaj competitiv...
apoi un prieten pe care l-am sarbatorit saptamana asta imi spunea ca atunci cand a facut 30 a fost la fel de deprimat, dar ca intr-un an s-a repus totusi pe picioare. ca dovada a hotarat sa faca in ciuda anului in plus dand o petrecere ca in tinerete. tot el mi-a marturisit ca simte cum sentimentul libertatii absolute, a posibilitatilor nelimitate, a ramas undeva in urma, stans cu usa de deciziile luate pe parcursul unei intregi decade. am dat din cap intelegator, zambind trist la gandul ca nu sunt singura care inoata in ganduri asa batranicioase.
ce-i drept, degeaba ma ascund dupa deget. dupa ora 1 adorm pe scaun chiar daca stau langa boxe, nu mai pot sa beau decat doua pahare de vin inainte ca ficatul sa-mi protesteze, am capatat privirea aia dezaprobatoare de fata batrana (nu are de-a face cu statutul marital) pentru rezistenta si prospetimea celor de 20 de ani.... da, astia sunt termeni de comparatie valizi.
si totusi ma incapatanez. nu vreau sa capitulez inca. inca pot lupta cu arme de nadejde ca fustele scurte pe care le port in timpul liber. sau miscarile de dans cu care pustimea nu e la curent. ...acum scotocesc dupa argumente suplimentare, dar se pare ca ma lasa memoria sau maturitatea timida si insuficient dospita isi cere drepturile si nu accepta sa o fac de ras...
oricum, astept cu nerabdare sa vad ce alte semne cu 3 in fata mai primesc.
cineva s-a uitat la poze in care figuram si eu si a remarcat ca acum un an aratam de 14. acum prababil ca imi arat doar varsta... :( ...adolescenta mi-a fost marcata de faptul ca nu am imbobocit in acelasi timp cu majoritatea fetelor, dar rasplata am primit-o pe toata perioada anilor 20... ai mei. da, acum cativa ani inca mi se mai cerea buletinul cateodata daca imi comandam o bere. e clar ca pierdut acest avantaj competitiv...
apoi un prieten pe care l-am sarbatorit saptamana asta imi spunea ca atunci cand a facut 30 a fost la fel de deprimat, dar ca intr-un an s-a repus totusi pe picioare. ca dovada a hotarat sa faca in ciuda anului in plus dand o petrecere ca in tinerete. tot el mi-a marturisit ca simte cum sentimentul libertatii absolute, a posibilitatilor nelimitate, a ramas undeva in urma, stans cu usa de deciziile luate pe parcursul unei intregi decade. am dat din cap intelegator, zambind trist la gandul ca nu sunt singura care inoata in ganduri asa batranicioase.
ce-i drept, degeaba ma ascund dupa deget. dupa ora 1 adorm pe scaun chiar daca stau langa boxe, nu mai pot sa beau decat doua pahare de vin inainte ca ficatul sa-mi protesteze, am capatat privirea aia dezaprobatoare de fata batrana (nu are de-a face cu statutul marital) pentru rezistenta si prospetimea celor de 20 de ani.... da, astia sunt termeni de comparatie valizi.
si totusi ma incapatanez. nu vreau sa capitulez inca. inca pot lupta cu arme de nadejde ca fustele scurte pe care le port in timpul liber. sau miscarile de dans cu care pustimea nu e la curent. ...acum scotocesc dupa argumente suplimentare, dar se pare ca ma lasa memoria sau maturitatea timida si insuficient dospita isi cere drepturile si nu accepta sa o fac de ras...
oricum, astept cu nerabdare sa vad ce alte semne cu 3 in fata mai primesc.
marți, 14 octombrie 2008
enjoy your meal ! :D
loc numai bun sa-i inviti pe cei care nu vrei sa iti faca gaura in buzunar comandand tot meniul. sigur le va ramane in gat ceva. avantajul e ca aici toti chelnerii ar trebui sa stie sa faca o resuscitare ca la carte de medicina (numai pentru asta si merita sa le lasi bacsis), ca atare nu ii vei avea pe constiinta, iar cu siguranta experienta va fi memorabila pentru musafiri.
in meniul de azi: picioruse amputate...de pui, creier pane (nu vreau sa stiu al cui :), poate si putin ficat... toate servite pe masa de nasteri in tavite pentru seringi si disecate cu bisturie pe post de cutite. iar de baut, va puteti face de cap cu niste camfor, spirt sau glucoza.
P.S. unele doamne ar trebui avertizate totusi inainte sa nu se aseze cu fundul pe masa :)))
luni, 13 octombrie 2008
timp ne-mort cu totul
sarbatoresc un an de cand imi petrec ora de blocaj in trafic citind cateva pagini de carte. imi asum inconstienta si cu incapatanare ma opun cartilor audio (in cazul lor nu mai pot eu sa inmoi degetul in gura si dau paginile, nici sa-mi aggalesc pargarafele care imi plac sau pe care nu le-am inteles)
oricum, asa am reusit sa mai recuperez din lecturile peste care am sarit in liceu (Batranul si marea, De veghe in lanul de secara).
le recomand pe cele legate bine, nu foarte groase (pana la 300 de pagini), cu spatii rezonabile intre randuri, ideal cu capitole foarte scurte (ca sa nu pierdeti ideile) sau foarte clar segmentate.
oricum, asa am reusit sa mai recuperez din lecturile peste care am sarit in liceu (Batranul si marea, De veghe in lanul de secara).
le recomand pe cele legate bine, nu foarte groase (pana la 300 de pagini), cu spatii rezonabile intre randuri, ideal cu capitole foarte scurte (ca sa nu pierdeti ideile) sau foarte clar segmentate.
joi, 2 octombrie 2008
ochelari cool
"ma innebunesc dupa" cei care poarta ochelari de soare tot timpul, mai ales in cluburi sau la serile de poker cu prietenii. ce conteaza ca nu vad pe unde calca, au viziune si le e suficient :)
dar si mai tari sunt cei care ii poarta pe frunte sau la spate. ma intreb daca nu cumva au activat ochiul ciclopic/de soacra mare si trebuie sa si-l protejeze de lumina realitatii? pentru o identificare corecta a tipului de ochi va puteti orienta dupa pozitia ochelarilor.
sau emit ganduri asa stralucite ca e nevoie sa le tina in frau pentru care ne-ar putea orbi daca ar trece de scutul ochelarilor?
dar si mai tari sunt cei care ii poarta pe frunte sau la spate. ma intreb daca nu cumva au activat ochiul ciclopic/de soacra mare si trebuie sa si-l protejeze de lumina realitatii? pentru o identificare corecta a tipului de ochi va puteti orienta dupa pozitia ochelarilor.
sau emit ganduri asa stralucite ca e nevoie sa le tina in frau pentru care ne-ar putea orbi daca ar trece de scutul ochelarilor?
miercuri, 1 octombrie 2008
maxi-taxi si boschetii
ii ador pe soferii care s-au nascut cu volanul in mana si schimbatorul intre picioare si care tin sa si arate si altora cum stiu ei sa se descurce in lume cu dotarile lor.
... mai ales aia profesionisti care calaresc microbuze. aia care in pretul biletului te baga prin codrii herastraului, pe poteci facute de alti temerari cu 4 roti. probabil soferii astia se uita la fata ta livida si cred stai ca prost cu doza de aer curat, ca atare in altruismul lor fara margini iti ofera un bonus "plimbandu-te" prin spatiile verzi ale parcului public.
...aia care o taie prin benzinarii ca sa aiba un avantaj "competitiv" si nu reusesc decat sa primeasca injuraturi din partea soferilor celor doua masini (in medie) in fata carora au reusit sa se bage.
oare merg asa pentru ca vreun pasager isteric sta cu pistolul la tampla lor? or capata bacsis de la pasageri daca baga blana sau, dimpotriva, primesc bani doar ca sa fie lasati undeva cu toate membrele la locul lor?
... mai ales aia profesionisti care calaresc microbuze. aia care in pretul biletului te baga prin codrii herastraului, pe poteci facute de alti temerari cu 4 roti. probabil soferii astia se uita la fata ta livida si cred stai ca prost cu doza de aer curat, ca atare in altruismul lor fara margini iti ofera un bonus "plimbandu-te" prin spatiile verzi ale parcului public.
...aia care o taie prin benzinarii ca sa aiba un avantaj "competitiv" si nu reusesc decat sa primeasca injuraturi din partea soferilor celor doua masini (in medie) in fata carora au reusit sa se bage.
oare merg asa pentru ca vreun pasager isteric sta cu pistolul la tampla lor? or capata bacsis de la pasageri daca baga blana sau, dimpotriva, primesc bani doar ca sa fie lasati undeva cu toate membrele la locul lor?
luni, 15 septembrie 2008
vineri, 12 septembrie 2008
maneaua de dimineata
mi-am inceput dimineata greu, dar frumos. soarele-mi batea in geam, pasarelele imi bateau obrazul sa le dau ceva de ingurgitat. mirosul cafelei care nu era a mea ma invita magic sa ma rostogolesc pe scari in jos (usor pleonastic in cazul meu, ca nu ma cheama eminescu. se pune daca tata face din condei "d"ul exact ca marele poet si e nascut fix la 100 de ani dupa el?).
din pacate, visarea eterna... de 15 minute (da, pana ies din casa eu motai) s-a ascuns dupa carburator, dupa ce am ramas blocata in mijlocul celei de-a doua furci caudine numite in zilele noastre "intersectie" prin care teoretic ar fi trebuit sa trec in drumul spre birou: claxoane, dumnezei, degete agitate in aer. dar "the real terminator" al somnolentei mele dulci a fost briza de manea care a inceput sa ma loveasca bland cu lopata in moalele capului (vorba guristei mele preferate pe care o impresariez. hihihihi.... ca sa nu zici, Guri, ca nu te promovez cum trebuie).
ma uit sa vad de unde m-a lovit bucuria si vad ca tortionarul care a lasat sa zburde libere acordurile gitano-romanesco-tanguitoare imi zambea cu toti dintii. parca mi-ar fi spus: "eu am o zi minunata. na si tie ca nu pari sa fii foarte alerta". l-am urat ca mi-a omorat linistea si i-am urat numai de bine (sa-i merga casetofonul numai pe vivaldi).
poate ar fi trebuit totusi sa dau o sansa manelelor. poate daca as asculta versurile lor as descoperi ca ele ascund intelesuri kantiene (nu l-am citit, poate de aia nu pricep), dar niciodata nu reusesc sa ajung macar la refren (au asa ceva?) ca in curgerea lor nu detectez vreo urma de diversitate sau schimbare a ritmului. cunosc insa tema campioanei cantaretului (cu conotatii soft care ajung pana la hardcore).
daca in schimb esti manelista nu ai voie sa canti decat despre ochii lu' iubitu', orice trece de talie e cenzurat (dar daca ma insel, dati vina pe cultura mea limitata). doamne fereste sa lauzi salamu' lu' barosanu'(se accepta doar varianta THE Salam - cine stie, cunoaste). alte teme de mare inspiratie si actualitate sunt: dusmanul care il pizmuieste pe interpret ca e colorat si frumos manca-t-as si tema gologanilor fara numar, fara numar. chestiile alea numite simtaminte si care sunt mai profunde decat "au, ma doare sufletelu" sunt mesaje fara fond (sau fund?!).
oooo, viaaaataaaaa meaaaaa
din pacate, visarea eterna... de 15 minute (da, pana ies din casa eu motai) s-a ascuns dupa carburator, dupa ce am ramas blocata in mijlocul celei de-a doua furci caudine numite in zilele noastre "intersectie" prin care teoretic ar fi trebuit sa trec in drumul spre birou: claxoane, dumnezei, degete agitate in aer. dar "the real terminator" al somnolentei mele dulci a fost briza de manea care a inceput sa ma loveasca bland cu lopata in moalele capului (vorba guristei mele preferate pe care o impresariez. hihihihi.... ca sa nu zici, Guri, ca nu te promovez cum trebuie).
ma uit sa vad de unde m-a lovit bucuria si vad ca tortionarul care a lasat sa zburde libere acordurile gitano-romanesco-tanguitoare imi zambea cu toti dintii. parca mi-ar fi spus: "eu am o zi minunata. na si tie ca nu pari sa fii foarte alerta". l-am urat ca mi-a omorat linistea si i-am urat numai de bine (sa-i merga casetofonul numai pe vivaldi).
poate ar fi trebuit totusi sa dau o sansa manelelor. poate daca as asculta versurile lor as descoperi ca ele ascund intelesuri kantiene (nu l-am citit, poate de aia nu pricep), dar niciodata nu reusesc sa ajung macar la refren (au asa ceva?) ca in curgerea lor nu detectez vreo urma de diversitate sau schimbare a ritmului. cunosc insa tema campioanei cantaretului (cu conotatii soft care ajung pana la hardcore).
daca in schimb esti manelista nu ai voie sa canti decat despre ochii lu' iubitu', orice trece de talie e cenzurat (dar daca ma insel, dati vina pe cultura mea limitata). doamne fereste sa lauzi salamu' lu' barosanu'(se accepta doar varianta THE Salam - cine stie, cunoaste). alte teme de mare inspiratie si actualitate sunt: dusmanul care il pizmuieste pe interpret ca e colorat si frumos manca-t-as si tema gologanilor fara numar, fara numar. chestiile alea numite simtaminte si care sunt mai profunde decat "au, ma doare sufletelu" sunt mesaje fara fond (sau fund?!).
oooo, viaaaataaaaa meaaaaa
luni, 8 septembrie 2008
.jpg)
.jpg)
duminică, 24 august 2008
...inauntru-i leopardul
am fost si eu ieri la o scaldatoare mai ferita de ochii lumii, unde apa nu e indoita cu alte lichide neidentificate aurii, si unde poti sa dai din toate membrele ca sa faci o tura de bazin. un loc unde lumea vine pentru clipocitul apei, nu pentru defilarea in costume de baie. m-am bucurat de gazon, de putina umbra si de prieteni.
aproape ca motaiam cand privirea mi-a luat-o razna. aveam soarele in fata, iar astrul mi-a fost acoperit de o silueta masculina care se indrepta agale spre zona in care sucombasem temporar. increzator in sine, cu miscari de felina. fata ii era comuna, de familist neimpacat cu situatia, sarit bine de cei 35 de ani pe care ar fi vrut sa ii afiseze. pectorali nu avea, sau erau bine ascunsi sub paturica de par tesuta rar. ok, deci nici aici nu se ascunde secretul increderii lui, mi-am zis. am gasit raspunsul o secunda mai tarziu instalat bine in slipii lui rebeli, cu imprimeu de leopard, care se ingustau increzatori spre zona dorsala si sfarseau ascunsi intr-un platou fara vegetatie. probabil si-i achizitionase cand fiara inca facea ravagii in savana de pe salbaticul litoralul romanesc.
nu ma intelegeti gresit. nu ma omor dupa exponatele de gradina zoologica. prefer sa le stiu la umbra unor boxeri, nu zgaindu-se la mine din custile lor mult prea stramte. cred in libertatea lor. tocmai de asta mi-a fost mila de animalul ranit, pe care stapanul il tara peste tot ca pe un talisman pretios. era clar ca fiara pensionata voia sa fuga, dar spandexul leopardin o tinea pe loc.
pe aceasta cale fac apel la toti stapanii de buna credinta: tineti-le la umbra, va vor fi recunoscatoare....
aproape ca motaiam cand privirea mi-a luat-o razna. aveam soarele in fata, iar astrul mi-a fost acoperit de o silueta masculina care se indrepta agale spre zona in care sucombasem temporar. increzator in sine, cu miscari de felina. fata ii era comuna, de familist neimpacat cu situatia, sarit bine de cei 35 de ani pe care ar fi vrut sa ii afiseze. pectorali nu avea, sau erau bine ascunsi sub paturica de par tesuta rar. ok, deci nici aici nu se ascunde secretul increderii lui, mi-am zis. am gasit raspunsul o secunda mai tarziu instalat bine in slipii lui rebeli, cu imprimeu de leopard, care se ingustau increzatori spre zona dorsala si sfarseau ascunsi intr-un platou fara vegetatie. probabil si-i achizitionase cand fiara inca facea ravagii in savana de pe salbaticul litoralul romanesc.
nu ma intelegeti gresit. nu ma omor dupa exponatele de gradina zoologica. prefer sa le stiu la umbra unor boxeri, nu zgaindu-se la mine din custile lor mult prea stramte. cred in libertatea lor. tocmai de asta mi-a fost mila de animalul ranit, pe care stapanul il tara peste tot ca pe un talisman pretios. era clar ca fiara pensionata voia sa fuga, dar spandexul leopardin o tinea pe loc.
pe aceasta cale fac apel la toti stapanii de buna credinta: tineti-le la umbra, va vor fi recunoscatoare....
miercuri, 20 august 2008
de ce nu pot sa trec la downshifting
downshiftingul e curentul pe care l-as imbratisa de azi....
eu cica as corespunde cerintelor: sunt tanara, casatorita (deci un venit suplimentar), nu am copii (numai bine, nu am guri in plus de hranit), lucrez la o multinationala (se presupune ca mi-am pus deoparte bani albi pentru zile negre) si foarte blazata.
downshifting-ul ar parea sa fie solutia salvatoare pentru mine. mi-as da demisia, as incepe sa ma trezesc la 9, mi-as bea cafeaua (chiar daca eu nu beau decat cand imi pica ochii pe tastatura) pe terasa, apoi as pleca catre fundatia la care as deveni voluntara si as mangaia pe crestet niste catelusi nefericiti. m-as intoarce la 3-4 acasa, as sta pe net si as scrie pe blog pana pe la 6, apoi mi-ar veni sotul acasa si l-as lua sa bem o bere cu prietenii in oras. in zilele in care nu m-as duce la fundatie as citi stand in varful patului, sau m-as juca cu photoshop-ul. iar in weekend am da o fuga la munte sau la marea altora (daca mergi la noi, numai downshifting nu se numeste ca tb sa scoti din buzunar mai mult decat ar putea sa dea unul trecut la salariul minim pe economie; iar faza cu vama veche, desi e foarte cool, pe mine nu m-a prins niciodata) sau, asa cum visez, in vreo capitala europeana (dar cu low cost-ul ca sa fiu in trend). sau mai bine m-as muta la tara ca sa fiu ferita de tentatii si sa ma concentrez numai pe lucrurile simple, dar esentiale. asta dupa ce ai mei ar face un infarct ca le-am vandut casa la care am muncit nu stiu cati ani si pe care urmau sa mi-o lase mostenire. in genere, m-as putea ocupa full time de lucrurile la care am visat, dar pe care, dintr-un motiv sau altul, le-am tot amanat: mai multa comunicare senzoriala cu consortul, dansul, calatoriile, inotul, masajul si in genere tot ce am mentionat mai sus.
dowshifting-ul ar insemna sa nu mai imi iau haine de firma (nu ca acum m-as imbraca de la Gucci sau nu stiu ce designer pe val. nu nu imi voi mai lua nici macar de la d-alde mango sau zara, temple al consumerimului. caaah). sa nu mai stau la hoteluri de 5 stele (in viata mea am calcat de doua ori in asa ceva: o data cand am mers in singura mea delegatie de pana acum si apoi in luna de miere). as regreta totusi jacuzzi-ul (da, recunosc ca e o placere decadenta). ok, pot sa trec peste aceste aspecte neesentiale.
raman insa detaliile... de exemplu, cine gateste, spala, calca si da cu aspiratorul? cu calcatul si spalatul merge cum mai merge, dar eu gatesc doar de cateva ori pe an: omlete, paste si orez. punct. in rest, cantina si pachetul de la mama sa traiasca. ca downshifter cantina sau supermarketul pica, iar mama nu imi va putea gati la infinit. ok, deci imi suflec manecile si trec la aparat. cu experienta mea si cu produsele organice la care voi apela ca parte a noii mele filozofii de viata, imi voi consuma zilnic 2 ore pt asta (am testat deja. in plus, daca merg pe principiul mancarii sanatoase ar insemna sa gatesc zilnic si sa fac o portie separata si pentru sotul care munceste pentru amandoi si pe care nu il pot convinge ca alta mancare decat cea moldoveneasca e comestibila). bun... bag asta in program de la 4 la 6, fix cand era intervalul dedicat comunicarii online si decalez celelalte activitati.
mai departe, de unde bani pentru cheltuielile casei (numai gazele, de exemplu, ne rup iarna - 10 -15 milioane, dar deh stau la casa, sunt o decadenta) si utilitati (internet, mobil - ca sa tin legatura cu lumea). din salariul sotului...care nu are pe ecuson cuvantul magic "manager". de doctor nu am nevoie. eram sanatoasa la ultimele analize.
de restul placerilor vinovate ma pot priva. nu ma mai duc la salon sa imi dau jos parul. aparatul bate ceara, desi nu e pe gustul meu, sunt dipusa la concesie. fata mi-o pot trata si eu cu masti homemade, fara sa mai arunc milioane (nu o faceam nici inainte, intre noi fie vorba). de fumat m-am lasat. mai e benzina, dar pot renunta la masina mea. ramane a sotului, dar daca el aduce acum painea in casa nu pot sa ii cer ca in boemia mea sa se agate de bara tramvaiului. daca tot am urcat aceasta treapta inalta incat sa ne permitem masina, ne-am obisnuit cu confortul dat de cele 4 roti si lui nu-i pot cere sa le abandoneze.
ok, ce ar mai fi. mancarea. daca tinem cura de slabire bonurile lui sunt suficiente, iar hainele lui de birou il tin pana la sezonul urmator (eu am destule. vorba aia, mi-am luat cate ceva in fiecare sezon).
asadar, raman micile bucurii de downshifter: berea cu prietenii, calatoriile si culturalizarea (carti, un film etc.). daca berea e in cartier si iesirea saptamanala (sau bilunara), merge, dar ce ma fac cu prietenii care, de cand m-am facut downshifter(ita), se simt nevoiti sa mearga in locuri prin care nu au mai calcat de cand erau in primul an de munca si aveau salariul pe masura. e adevarat ca asa se cern oamenii. aia care sunt prieteni adevarati, vor intelege noul meu mod de viata si ma vor invidia, dar dupa ce se vor fi despartit de mine, vor merge intr-un club din centru ca sa isi demonstreze ca nu au ajuns asa rau ca mine. iar eu nu voi sti de asta si chiar de voi fi aflat imi voi spune ca sunt inca prinsi in plasa consumerismului si ma voi ruga pentru mantuirea lor si vom socializa in continuare fericiti.
calatorii...da...eu nu m-am omorat niciodata sa umblu cu traista in spinare (o experienta nefericita mi-a taiat avantul: rucsac prea mare, drum prea lung, niciun baiat care sa ma placa suficient cat sa-mi care povara etc.). nici cu cortul nu am mers fiindca am o problema cu lipsa toaletei. cand vor creste brusturi in padure cu capace pe ei, sa ma anuntati, ca ma bag. vreau confort. asta il gasesc la vile cu margarete. dar ca downshifter nu mai am bani pentru margarete. plus ca ma trage rau ata sa vad alte tari (da, sunt snoaba pt ca inainte de a-mi vedea toata tara am dat fuga in strainatate). si nu mai am 16 ani sa plec cu primul tren si sa stau in hosteluri cu 20 de paturi in camera (pe asta am facut-o o data; by the way, am stat intr-o fosta celula dintr-o inchisoare dezafeactata). plus ca imi place sa aflu mai intai ce iese din gura unui om si nu pe cealalalta cale in timp ce in som se intoarce usurat pe o parte. deci calatoriile le pun pe hold. poate prind doar concediul anual din banii facuti de sot si fugim pentru a 10 oara consecutiv in bulgaria (nu am ajuns inca acolo, dar am ales destinatia pentru dramatismul povestii). da, ne place mult acolo, dar nici in alta parte nu ne permitem sa mergem.
culturalizarea. hai ca pentru o carte mereu o sa am bani. dans... downloadez cursuri ca sa nu merg la sala. inot...dar garla ce are sau strandul cu ciuperci?
gata, in mare am acoperit toate aspectele. nu si buzunarul (dar ce sa fac, inca imi zornaie ca tinichelele principiile materialiste).
plus ca eu nu l-am intrebat pe al meu: vrei sa "join me" in downshiting? la asta nu m-am gandit, mai ales ca lui, ca si mie, ii place sa avem lucruri in comun. ce ma fac daca zice "da"?
acestea fiind zise, dupa ce am facut calculele, nu imi ramane decat sa ma intorc la viata corporatista si sa pun downshifting-ul pe lista de "to do-uri" pentru cand voi avea suficient de multi bani ca sa par ca nu imi pasa ca sunt saraca. pana atunci trebuie sa invat sa ma bucur cu un sfert de norma (cand nu sunt prea rupta de la birou ca sa mai dau o fuga la inot, de exemplu) de micile beneficii pe care le-as putea cumpara cu sudoarea fruntii mele.
cat despre voluntariatul la fundatia pentru catei abandonati, sper sa fi calculat gresit si sa ajung totusi acolo inainte de pensionare.
P.S. stiu ca prietenii apropiati vor recunoaste in acest text tonul alarmist care ma caracterizeaza si imi vor reprosa ca dezinformez populatia lasand sa se inteleaga ca duc o viata de subzistenta. sunt de acord cu ei. perna pe care dorm mi-e calduta. scuze anticipat celorlalti.
eu cica as corespunde cerintelor: sunt tanara, casatorita (deci un venit suplimentar), nu am copii (numai bine, nu am guri in plus de hranit), lucrez la o multinationala (se presupune ca mi-am pus deoparte bani albi pentru zile negre) si foarte blazata.
downshifting-ul ar parea sa fie solutia salvatoare pentru mine. mi-as da demisia, as incepe sa ma trezesc la 9, mi-as bea cafeaua (chiar daca eu nu beau decat cand imi pica ochii pe tastatura) pe terasa, apoi as pleca catre fundatia la care as deveni voluntara si as mangaia pe crestet niste catelusi nefericiti. m-as intoarce la 3-4 acasa, as sta pe net si as scrie pe blog pana pe la 6, apoi mi-ar veni sotul acasa si l-as lua sa bem o bere cu prietenii in oras. in zilele in care nu m-as duce la fundatie as citi stand in varful patului, sau m-as juca cu photoshop-ul. iar in weekend am da o fuga la munte sau la marea altora (daca mergi la noi, numai downshifting nu se numeste ca tb sa scoti din buzunar mai mult decat ar putea sa dea unul trecut la salariul minim pe economie; iar faza cu vama veche, desi e foarte cool, pe mine nu m-a prins niciodata) sau, asa cum visez, in vreo capitala europeana (dar cu low cost-ul ca sa fiu in trend). sau mai bine m-as muta la tara ca sa fiu ferita de tentatii si sa ma concentrez numai pe lucrurile simple, dar esentiale. asta dupa ce ai mei ar face un infarct ca le-am vandut casa la care am muncit nu stiu cati ani si pe care urmau sa mi-o lase mostenire. in genere, m-as putea ocupa full time de lucrurile la care am visat, dar pe care, dintr-un motiv sau altul, le-am tot amanat: mai multa comunicare senzoriala cu consortul, dansul, calatoriile, inotul, masajul si in genere tot ce am mentionat mai sus.
dowshifting-ul ar insemna sa nu mai imi iau haine de firma (nu ca acum m-as imbraca de la Gucci sau nu stiu ce designer pe val. nu nu imi voi mai lua nici macar de la d-alde mango sau zara, temple al consumerimului. caaah). sa nu mai stau la hoteluri de 5 stele (in viata mea am calcat de doua ori in asa ceva: o data cand am mers in singura mea delegatie de pana acum si apoi in luna de miere). as regreta totusi jacuzzi-ul (da, recunosc ca e o placere decadenta). ok, pot sa trec peste aceste aspecte neesentiale.
raman insa detaliile... de exemplu, cine gateste, spala, calca si da cu aspiratorul? cu calcatul si spalatul merge cum mai merge, dar eu gatesc doar de cateva ori pe an: omlete, paste si orez. punct. in rest, cantina si pachetul de la mama sa traiasca. ca downshifter cantina sau supermarketul pica, iar mama nu imi va putea gati la infinit. ok, deci imi suflec manecile si trec la aparat. cu experienta mea si cu produsele organice la care voi apela ca parte a noii mele filozofii de viata, imi voi consuma zilnic 2 ore pt asta (am testat deja. in plus, daca merg pe principiul mancarii sanatoase ar insemna sa gatesc zilnic si sa fac o portie separata si pentru sotul care munceste pentru amandoi si pe care nu il pot convinge ca alta mancare decat cea moldoveneasca e comestibila). bun... bag asta in program de la 4 la 6, fix cand era intervalul dedicat comunicarii online si decalez celelalte activitati.
mai departe, de unde bani pentru cheltuielile casei (numai gazele, de exemplu, ne rup iarna - 10 -15 milioane, dar deh stau la casa, sunt o decadenta) si utilitati (internet, mobil - ca sa tin legatura cu lumea). din salariul sotului...care nu are pe ecuson cuvantul magic "manager". de doctor nu am nevoie. eram sanatoasa la ultimele analize.
de restul placerilor vinovate ma pot priva. nu ma mai duc la salon sa imi dau jos parul. aparatul bate ceara, desi nu e pe gustul meu, sunt dipusa la concesie. fata mi-o pot trata si eu cu masti homemade, fara sa mai arunc milioane (nu o faceam nici inainte, intre noi fie vorba). de fumat m-am lasat. mai e benzina, dar pot renunta la masina mea. ramane a sotului, dar daca el aduce acum painea in casa nu pot sa ii cer ca in boemia mea sa se agate de bara tramvaiului. daca tot am urcat aceasta treapta inalta incat sa ne permitem masina, ne-am obisnuit cu confortul dat de cele 4 roti si lui nu-i pot cere sa le abandoneze.
ok, ce ar mai fi. mancarea. daca tinem cura de slabire bonurile lui sunt suficiente, iar hainele lui de birou il tin pana la sezonul urmator (eu am destule. vorba aia, mi-am luat cate ceva in fiecare sezon).
asadar, raman micile bucurii de downshifter: berea cu prietenii, calatoriile si culturalizarea (carti, un film etc.). daca berea e in cartier si iesirea saptamanala (sau bilunara), merge, dar ce ma fac cu prietenii care, de cand m-am facut downshifter(ita), se simt nevoiti sa mearga in locuri prin care nu au mai calcat de cand erau in primul an de munca si aveau salariul pe masura. e adevarat ca asa se cern oamenii. aia care sunt prieteni adevarati, vor intelege noul meu mod de viata si ma vor invidia, dar dupa ce se vor fi despartit de mine, vor merge intr-un club din centru ca sa isi demonstreze ca nu au ajuns asa rau ca mine. iar eu nu voi sti de asta si chiar de voi fi aflat imi voi spune ca sunt inca prinsi in plasa consumerismului si ma voi ruga pentru mantuirea lor si vom socializa in continuare fericiti.
calatorii...da...eu nu m-am omorat niciodata sa umblu cu traista in spinare (o experienta nefericita mi-a taiat avantul: rucsac prea mare, drum prea lung, niciun baiat care sa ma placa suficient cat sa-mi care povara etc.). nici cu cortul nu am mers fiindca am o problema cu lipsa toaletei. cand vor creste brusturi in padure cu capace pe ei, sa ma anuntati, ca ma bag. vreau confort. asta il gasesc la vile cu margarete. dar ca downshifter nu mai am bani pentru margarete. plus ca ma trage rau ata sa vad alte tari (da, sunt snoaba pt ca inainte de a-mi vedea toata tara am dat fuga in strainatate). si nu mai am 16 ani sa plec cu primul tren si sa stau in hosteluri cu 20 de paturi in camera (pe asta am facut-o o data; by the way, am stat intr-o fosta celula dintr-o inchisoare dezafeactata). plus ca imi place sa aflu mai intai ce iese din gura unui om si nu pe cealalalta cale in timp ce in som se intoarce usurat pe o parte. deci calatoriile le pun pe hold. poate prind doar concediul anual din banii facuti de sot si fugim pentru a 10 oara consecutiv in bulgaria (nu am ajuns inca acolo, dar am ales destinatia pentru dramatismul povestii). da, ne place mult acolo, dar nici in alta parte nu ne permitem sa mergem.
culturalizarea. hai ca pentru o carte mereu o sa am bani. dans... downloadez cursuri ca sa nu merg la sala. inot...dar garla ce are sau strandul cu ciuperci?
gata, in mare am acoperit toate aspectele. nu si buzunarul (dar ce sa fac, inca imi zornaie ca tinichelele principiile materialiste).
plus ca eu nu l-am intrebat pe al meu: vrei sa "join me" in downshiting? la asta nu m-am gandit, mai ales ca lui, ca si mie, ii place sa avem lucruri in comun. ce ma fac daca zice "da"?
acestea fiind zise, dupa ce am facut calculele, nu imi ramane decat sa ma intorc la viata corporatista si sa pun downshifting-ul pe lista de "to do-uri" pentru cand voi avea suficient de multi bani ca sa par ca nu imi pasa ca sunt saraca. pana atunci trebuie sa invat sa ma bucur cu un sfert de norma (cand nu sunt prea rupta de la birou ca sa mai dau o fuga la inot, de exemplu) de micile beneficii pe care le-as putea cumpara cu sudoarea fruntii mele.
cat despre voluntariatul la fundatia pentru catei abandonati, sper sa fi calculat gresit si sa ajung totusi acolo inainte de pensionare.
P.S. stiu ca prietenii apropiati vor recunoaste in acest text tonul alarmist care ma caracterizeaza si imi vor reprosa ca dezinformez populatia lasand sa se inteleaga ca duc o viata de subzistenta. sunt de acord cu ei. perna pe care dorm mi-e calduta. scuze anticipat celorlalti.
marți, 19 august 2008
film de vara
pe caldurile astea se recomanda langa spritul cu mult sifon si filme la fel de light. intamplarea a facut sa dau peste "Penelope", un film scos acum 2 ani, dar pe care eu nu m-as grabi sa suflu praful uitatii. mi-a placut pentru ca doar aparent reia eterne teme precum cea a printesei care trebuie salvata de printul pe calul alb. numai ca aici printul nu are cal alb, nici cai putere, nici vreun amestec in salvarea frumoasei (care de fapt e urata ca un ...porc, literalmente).
pe scurt: christina ricci (penelope) e o fata prin venele careia curge sange albastru si care a avut ghinionul sa "beneficieze" de un blestem aruncat asupra familiei sale cu multa vreme in urma. ca atare, are in dotare un rat nobil (nu , nu poate scape de el prin chirurgie plastica; regizorul a avut grija sa elimine aceasta intrebare de pe buzele spectatorilor inca de la inceputul filmului). singura ei scapare ar fi fost, se pare, sa reusesca sa se marite cu cineva din inalta societate care sa fie capabil sa o pupe pe rat (primul cliseu: tema broscoiului raios). parintii se ocupa de headhunting in acest sens (mama mai ales), dar fara mare succes. pana intr-o zi cand printr-o minunta incurcatura, fata il cunoaste pe cel care parea sa fie printul ei, dar care refuza sa o ia de nevasta. fata fuge de acasa (tem independizarii si a ruperii barierelor)si incepe o noua viata in care isi face prieteni si niscai bani. nici urma de print insa. parintii dau de urma ei pana la urma si o conving sa se marite cu un altul care ii fusese introdus inainte de print si care la inceput s-a speriat atat de tare de ea incat a declansat o o vanatoare de vrajitoare (foarte interesant tratata tema fricii si a consecintelor acestora; vezi denaturare, hiperbolizare, respingerea virulenta a tot ceea ce nu intelegem; necesitatea de a acuza doar pentru a ne scuza). in fine, fata cu caracter, ea zice "nu" cand vine vorba sa se dea pe mana pretendentului. fuge (runaway bride) si atunci se produce minunea. spune cuvintele magice: "important e ca ma accept pe mine asa cum sunt" si ratul se retrage. dupa aceea mama isi cere scuze ca nu si-a vazut niciodata copilul dincolo de infatisarea exterioara (tema relatiei dificile dintre mame si fiice) si ca nu a invat-o sa se iubeasca asa cum e, ci a pregatit-o doar pt momentul in care urma sa scape de handicap (tema "focusarii" exclusive pe obiectiv - tipic american). tatal insa e genial: accepta cu nonsalanta problema fiicei lui (asccepta si ca prblemele din viata si pe sotia cicalitoate pe care o iubeste neconditionat - asa ceva mai rar). in fine, mama e iertata, fata se desprinde de parinti (tema parasirii cuibului) si abia cand isi pune viata pe picioare il cauta pe print si se presupune ca au incalecat pe-o sa......
de ce mi-a placut totusi....
1. john mcavoy (vezi si recentul Wanted - in care nu m-a convins). aici in rolul pungasului cinstit (refuza banii pe care ar fi trebuit sa ii primeasca pt a o discredita pe fata), al anti-printului: e de conditie modesta, e macinat de viciu (jocurile de noroc), nu are directie in viata, a abandonat pasiunea sa: pianul. nu joaca roul personajului negativ decat 5 minute din film. oricum, dupa ce intalneste persoana porc...trivita se hotaraste sa isi puna ordine in viata. practic, nu el o salveaza pe printesa, ci invers, si asta doar prin puterea exemplului ei.
2. pt ca, desi filmul puncteaza toate cliseele unei povesti, le depaseste elegant. tema printului salvator, obstacolele din calea iubirii, tema casatoriei (apropo, prin blestemul pus asupra familiei de fapt se pune presiune foarte mare pe legitimizarea relatiilor, dar ideea isi pierde din impact dupa ce eroii filmului demonstreaza ca se poate si fara) etc.
3. penelope (ma asteptam ca numele sa fie purtator de mesaj, dar o explicatie in acest sens nu e oferita in film. poate doar daca se face asocierea cu tema sotiei credincioase care isi tine la distanta petitorii pana i se intoarce sotul, in cazul de fata pana se indragosteste de cel potrivit): e puternica (de fapt filmul e despre forta pe care tb sa o descoperi in tine) si isi rezolva singura problemele. e independenta (fuge de acasa), se adapteaza repede, isi ia chiar si o slujba (nu e copil de bani gata), iar in relatie nu se intra decat cand are puse puse la punct toate celelalte aspecte. mesaj ?!: nu veni intr-o relatie cu probleme nerezolvate pt ca s-ar putea sa o faci praf (valbil si in cazul lui)
4. tipul ziaristului de scandal, care descopera insa ca este si om. personajul in sine e de poveste. evolueaza neasteptat in sensul ca dupa ce face o obsesie care il tine peste 20 de ani descopera ca orgoliul ranit l-a dus pe cai gresite in viata (ca si in cazul pretendentului de vita nobila) si se redreseaza.
5. glumitele cu sunculita de porc....
filmul este o lectie plina de umor despre iertare si acceptare.
duminică, 3 august 2008
frumusete trecatoare
stiati ca florile lor "traiesc"doar 24 de h?
cred si eu ca mama ii iubeste. are si de ce.
de alftel, sigura planta de ghiveci de care am fost atasata vreodata a fost un cactus (de alt soi decat cel din imagine)si care a murit in chinuri intr-o iarna friguroasa. saracu' mi-a tot batut in geam cerandu-mi sa il bag in casa, dar l-am tratat cu indiferenta pentru ca indraznise sa zvarle cu pamant pe covorul pe care trona. de fapt matele ii inscenasera infractiunea, dar eu nu am avut timp nici chef sa ii ascult argumentele. imi fusese prieten ani buni, intr-o perioada de tranzitie pentru mine. l-m luat in spatiu cand nu era decat un bat care nu promitea sa dea ceva semnificativ lumii si l-am lasat sa imi respire aerul. ... a fost langa mine vreo cativa ani, timp in care a dat frunze, s-a inaltat si a devenit prezentabil. cel mai mult l-am iubit insa cand era doar un bat....
cred si eu ca mama ii iubeste. are si de ce.
de alftel, sigura planta de ghiveci de care am fost atasata vreodata a fost un cactus (de alt soi decat cel din imagine)si care a murit in chinuri intr-o iarna friguroasa. saracu' mi-a tot batut in geam cerandu-mi sa il bag in casa, dar l-am tratat cu indiferenta pentru ca indraznise sa zvarle cu pamant pe covorul pe care trona. de fapt matele ii inscenasera infractiunea, dar eu nu am avut timp nici chef sa ii ascult argumentele. imi fusese prieten ani buni, intr-o perioada de tranzitie pentru mine. l-m luat in spatiu cand nu era decat un bat care nu promitea sa dea ceva semnificativ lumii si l-am lasat sa imi respire aerul. ... a fost langa mine vreo cativa ani, timp in care a dat frunze, s-a inaltat si a devenit prezentabil. cel mai mult l-am iubit insa cand era doar un bat....
pisicimea de acasa
.jpg)
.jpg){kind=link}
joi, 17 iulie 2008
8 motive sa vedeti Hancock
ieri am fost la Hancock, un film exploziv si la propriu si la figurat, chiar daca nu memorabil. facand abstractie de risipa de masini infipte spectaculos in unghiuri ale cladirilor la care nu s-a mai vreun regizor pana acum si de bunatatea de drumuri pe care le-au facut praf la filmari fara sa aprecieze cat de norocosi sunt ca le au, Hancock e o comedie care penalizeaza subtil cliseele:
1.a) eroul e "lost in translation" si zboara haotic prin oras si viata, urmandu-si calea fara prea mare chef. nu-mi aduc aminte ca superman sa fi avut probleme de genul asta. ca atare, 1 punct in plus pt hancock. 1.b) eroul face parte din minoritatea majoritara din State: e negru, inclusiv in cerul gurii. 1.c) e cuplat de mii de ani cu o tipa alba (cine zicea ca relatiile nu tin ?!)
2. uniforma lui hancock (atunci cand se decide sa o poarte ca sa reprezinte cu brio breasla eroilor) emana masculinitate, inlocuind cu succes acele izmene colorate si foarte mulate pe care le purtau pana acum eroii. practic, din croiala hainei de piele si din cateva replici bine plasate regizorul face vant viselor ude ale gay-ilor.
3. se darama mitul ca femeia, oricat de multitasking ar fi ea, e mai putin puternica decat un barbat. bine, aici vorbim de super-eroi, dar de regula proportia se pastreaza in astfel de situatii. (10 + pt Charlize Theron)
4. actiunea nu se mai petrece in buricul lumii, New York, ci in LA (revin alta data la miturile contemporane), marele mar fiind lasat sa atraga alte catastrofe.
5. regizorul penalizeaza intr-o maiera delicioasa obsesia americanilor de a nu fi acuzati de hartuire sexuala (vezi faza cu politista in pericol).
6. fortele raului nu sunt un obstacol notabil in calea eroului. de altfel, povestea nu este despre cum hancock salveaza lumea si ii face de c* pe baietii rai, ci despre o fiinta aburita de evenimentele "recente" din ultimii lui 80 de ani care isi cauta identitatea.
7. povestea atipica de dragoste, de o putere supra-naturala ale carei blankuri epice se umplu abia la final. e rezolvata elegant si incompatibilitatea dintre amorul casnic si iubirea eterna (cei doi au fost creati in pereche, meniti sa se iubeasca vesnic, dar nu si sa coexiste pe termen lung fiindca daca stau unul langa celalalt isi pierd puterile, devin vulnerabili - stia scenaristul ca prea multa dragoste sub acelasi acoperis strica; eroii aleg sa stea departe unul de celalalt pentru a-si da sansa de a supravietui). la final el ramane cu telul inalt, iar ea cu iubirea de suburbii, calda si care tine doar o viata de om.
8. locul vesnic al angajatului in slujba glamorous de creativ intr-o agentie de publicitate e luat de PR. nu e neaparat glamorous, dar e e pe val (si va ramane multa vreme acolo). pt cei care nu au idee cu ce se manaca, nu va lasati pacaliti de idealismul personajului. in jobul asta majoritatea doar mimeaza ca poseda caracteristica asta. in plus, cam exagerata demonstratia ca oamenii isi pot schimba atitudinea doar dupa cateva actiuni de PR bine tintite (sau la americani e mai usor sa faci PR?!)
in rest, replici super haioase si umor de situatie pe masura. will smith nu se dezminte in partile astea ale filmului.
1.a) eroul e "lost in translation" si zboara haotic prin oras si viata, urmandu-si calea fara prea mare chef. nu-mi aduc aminte ca superman sa fi avut probleme de genul asta. ca atare, 1 punct in plus pt hancock. 1.b) eroul face parte din minoritatea majoritara din State: e negru, inclusiv in cerul gurii. 1.c) e cuplat de mii de ani cu o tipa alba (cine zicea ca relatiile nu tin ?!)
2. uniforma lui hancock (atunci cand se decide sa o poarte ca sa reprezinte cu brio breasla eroilor) emana masculinitate, inlocuind cu succes acele izmene colorate si foarte mulate pe care le purtau pana acum eroii. practic, din croiala hainei de piele si din cateva replici bine plasate regizorul face vant viselor ude ale gay-ilor.
3. se darama mitul ca femeia, oricat de multitasking ar fi ea, e mai putin puternica decat un barbat. bine, aici vorbim de super-eroi, dar de regula proportia se pastreaza in astfel de situatii. (10 + pt Charlize Theron)
4. actiunea nu se mai petrece in buricul lumii, New York, ci in LA (revin alta data la miturile contemporane), marele mar fiind lasat sa atraga alte catastrofe.
5. regizorul penalizeaza intr-o maiera delicioasa obsesia americanilor de a nu fi acuzati de hartuire sexuala (vezi faza cu politista in pericol).
6. fortele raului nu sunt un obstacol notabil in calea eroului. de altfel, povestea nu este despre cum hancock salveaza lumea si ii face de c* pe baietii rai, ci despre o fiinta aburita de evenimentele "recente" din ultimii lui 80 de ani care isi cauta identitatea.
7. povestea atipica de dragoste, de o putere supra-naturala ale carei blankuri epice se umplu abia la final. e rezolvata elegant si incompatibilitatea dintre amorul casnic si iubirea eterna (cei doi au fost creati in pereche, meniti sa se iubeasca vesnic, dar nu si sa coexiste pe termen lung fiindca daca stau unul langa celalalt isi pierd puterile, devin vulnerabili - stia scenaristul ca prea multa dragoste sub acelasi acoperis strica; eroii aleg sa stea departe unul de celalalt pentru a-si da sansa de a supravietui). la final el ramane cu telul inalt, iar ea cu iubirea de suburbii, calda si care tine doar o viata de om.
8. locul vesnic al angajatului in slujba glamorous de creativ intr-o agentie de publicitate e luat de PR. nu e neaparat glamorous, dar e e pe val (si va ramane multa vreme acolo). pt cei care nu au idee cu ce se manaca, nu va lasati pacaliti de idealismul personajului. in jobul asta majoritatea doar mimeaza ca poseda caracteristica asta. in plus, cam exagerata demonstratia ca oamenii isi pot schimba atitudinea doar dupa cateva actiuni de PR bine tintite (sau la americani e mai usor sa faci PR?!)
in rest, replici super haioase si umor de situatie pe masura. will smith nu se dezminte in partile astea ale filmului.
duminică, 13 iulie 2008
mai bine mai tarziu decat niciodata
.jpg)
sunt datoare catorva persoane, inclusiv mie, cu acest post. cam tarziu pt impresii despre bestfest, dar darele sentimentale ale orelor petrecute acolo nu imi dau pace. inca simt mirosul de tinerete si de libertate care trasnea imbatator acolo.si cand ma gandesc ca nici nu am vrut sa merg... aici apreciez insitenta semi-muteasca a lui C (vezi foto jos) care, dupa ce m-a privit juma' de zi cum imi ard timpul dand cu banul mental daca sa fac o baie de multime sau nu, m-a convins simplu, invitandu-ma la o alergare spre tramvai si la o mancare libaneza livrata direct de allah (despre asta, alta data; initierea mi-o facuse bitzi cu vreo 2 saptamani inainte).
de ce am ezitat? sunt balanta, trebuie sa am grija de branding-ul personal... in plus, adevarul e ca, probabil, eram singura persoana care mergea la concert fara sa fi stiut vreo melodie a inculpatilor de pe scena . da, doamnelor si domnilor, eram analfabeta muzical si mi-era ca lumea se va prinde de asta. era ca si cum i s-ar fi dat unuia sa citesca pascal sau kant, dar el nu poate sa buchiseasca nici dl goe.
in fine, mi-am acceptat in sfarsit incultura si, dupa o masa copioasa in locul secret, am trecut pe taramul oamenilor loberi. la intrare m-au obligat sa imi las grijile, calculele si planurile care dau sens vietii mele responsabile. cu geanta usoara am simtit ca incep sa zbor si sa respir diversitate. uitasem ca oamenii sunt frumosi si mai ales atat de diferiti. as fi luat-o acasa pe fata care m-a inspirat pentru cateva minute, cat a stat langa mine, cu codite si cizme si tatuaj. greu sa spus cati ani avea. putea sa aiba 16 sau 32. era frumoasa cand se bataia melodios. si as fi luat-o si varianta catapultata la bucuresti a lui bob marley, sau pe, sau pe.... frumoase shite, ale caror linii mi se scurg printre degetele boante.
i-am iubit pt ca toti aveau ceva ce eu uit ca posed. viata... m-am ratacit prin lanuri de picioare, i-am privit de jos pe cei care ma acopereau in fericirea lor, m-am aruncat in valurile de energie si am inotat in strgatele lor. hoarda asta frumoasa mi-a dat inapoi amintiri, si, la promotie, si iluzia ca mai am o sansa sa deraiez de pe autostada pe care rulez regulamentar in fiecare zi. daca as iesi mai des in decoruri magice ca asta, care iti fac sangele sa fiarba mai ceva decat carburatorul ranit...
P.S. am invatat sa spun Kaiser Chiefs si sunt mandra de asta. baietii scriu asa frumos muzical si emana atata energie incat e imposibil sa nu iei microbul de la ei.
.jpg)
ghici ghicitoarea mea... :D
.jpg)
concurs de investigatii ad-hoc. dati cu banu' si poate ghiciti ce troneaza pe servetel..... :)))))
a) un carnat fiert acum 5 saptamani in care a aparut viata unicelulara
b) unitatea centrala a unui mascul, smulsa din carcasa originala
c) un deget picat la datorie pe tastatura
d) gatul liderului gainilor, retezat dupa sedinta de stabilire a obiectivelor culinare de weekend
P.S. cu dedicatie pt mandra posesoare (R :))))
miercuri, 2 iulie 2008
muierea si geanta
ca orice femeie care se respecta, eu am si eu o slabiciune pentru pantofi ...si asta cu limitele ei, dar din pacate, efuziunea nu tine si la capitolul genti. ca atare sunt pe dinafara acestui cult si a ritualurilor care il pun in valoare.
de exemplu, imi scapa de ce atat de multe doamne si don'soare isi poarta poverile in acelasi maiestuos stil ca madam posh. o fi ca sa scape de niste exercitii la sala si, ca atare, prefera sa isi umfle muschii din mers?
sa le tina loc de garou ca sa opreasca sangele varsat inainte ca sa le agate de pe raft? prea isi tin pumnii stransi si antebratul ridicat ca sa nu curga nimic pe langa.
cand insa piela fina nu le mai tine, isi deschid imbobocitor pumnul si par ca incep sa umble cu "da si mie...." la cat de mari sunt unele dintre genti, probabil ca nu reusesc sa le umple si atunci cer ajutorul altora.
unele arata de parca s-ar injura cu TIR-istii in felul in care isi tin gentile (observatie pt cei care stiu cum nenii astia isi unduiesc mecanic bratele cnad vor sa te trimita la origini)
doamnele in cauza nu au auzit oare de atlanti? ei au inventat caratul pe umeri. si ele ar putea sa ii imite cu succes pentru ca si ele isi cara intreaga lume in gentutele lor.
p.s. scuze anticipat doamnelor si domnisoarelor de buna credinta care mai practica miscarea asta, dar in necunstinta de cauza.
marți, 1 iulie 2008
brunetul cage si craniul de foc
cine e innebunit dupa nicholas cage (ladies :P) ar trebui sa sara peste filmul "ghost rider".
sau poate ar tb sa se uite doar pt ca apare in varianta bruneta. ok, l-or fi pus sa se vopseasca pt ca nuanta ii scoate ochii in evidenta, dar in juma de film practic nu are nevoie de artificul asta pt ca figura lui angelica si trista e inlocuita de un craniu chinuit de combustie interna (da, arde in flacari, asa cum zice cantecul nostru neaos) si de dorinta de a face dreptate si pe pamant si in iad. daca e sa despic firu'n 4, l-au brunetit pt ca asa se poarta la par, simbolistic, eroii negativi, chiar daca el nu e asa de rau.
P.S. nu am drept de copyright pe poza. so, sue me!
sau poate ar tb sa se uite doar pt ca apare in varianta bruneta. ok, l-or fi pus sa se vopseasca pt ca nuanta ii scoate ochii in evidenta, dar in juma de film practic nu are nevoie de artificul asta pt ca figura lui angelica si trista e inlocuita de un craniu chinuit de combustie interna (da, arde in flacari, asa cum zice cantecul nostru neaos) si de dorinta de a face dreptate si pe pamant si in iad. daca e sa despic firu'n 4, l-au brunetit pt ca asa se poarta la par, simbolistic, eroii negativi, chiar daca el nu e asa de rau.
daca vreti totusi sa va uitati, mai merita si motorul pe care nicholas cage il calareste pasional si eva mendes care ar putea sa vanda pe bani buni camasile cu decolteu pe care i le-au dat de la garderoba.
in rest, filmul este despre ghost rider-ul (scheleticul in flacari cage) care bate cu lantul la fund raul din lume si, care orice super-erou care se respecta, pleaca la final nu cu fata, ci in cautarea unui greater good, dar nu inainte de a pecetlui dramatic legatra care nu a fost sa fie cu o pupatura dramatic. cica totusi esenta filmului e tema sufletului vandut diavolului, dar de la care se deraiaza in repetate randuri.
interesenta evolutia personajului: baiat sarac, cu inima buna, cage ajunge sa faca bani din ceea ce ii place, chiar daca asta e vorba de gesturi gratuite (sa nu-mi spuneti ca saritul peste vro' 4 elicoptere cu elicea in vant e ceva care aduce vreun aport societatii :P). ... sau poate tocmai pt ca avea sufletul vandut a reusit?! in fine, avea lumea la picioare, dar cu toate astea nimic. nu tu amor, nu tu un scop mai inalt in viata. apoi au navalit peste el in acelasi timp si binele si raul: adica si fata pe care o iubise cand avea sufletul acasa la el in piept si sefu' , adica dracu' , care i-a zis: baiete, te-am platit in avans, acum e timpul sa te duci sa imi produci si mie ceva. te avansez la gradul de bounty hunter si du-te cu d-zeu sa ii bagi mintile in cap lu' baiatu' meu care sufera ca nu e asa barosan ca mine. si de aici incepe cu adevarat filmul si da-i si uimeste-te de zbuciumul interior a lu' ghost riderul.
la sectiunea other impessions: cam prea urati monstrii pe care ii bate cage (si pe care ii executa in ordinea crescatoare a fortelor lor); misto faza cu cowboyul singuratic, ratacit in alt secol, care ii paseaza stafeta sau lopata, cum vreti, lu' cage.
P.S. nu am drept de copyright pe poza. so, sue me!
luni, 23 iunie 2008
iubesc oamenii?!
iubesc oamenii. imi place cum colcaie in jurul meu, cum isi etaleaza diversitatea caleidoscopica, umbla tantosi ca sunt. unii sunt fantastice exemplare darwiniene, splendide animale sociale care pentru a ajunge in varful lianei lor rad tot ce le sta in cale.
si culmea, toti cred ca au dreptul sa faca asta!!! pana la urma li se cuvine, daca reusesc sa demonstreze ca sunt mai tari in vorba si in purtare ca ceilalti. daca dau sonorul mai tare, au palma mai grea si pielea mai tabacita.
nu inteleg mecanismul, nu ii fac fata. eu doar subzist pe lumea asta, si probabil societatea m-ar fi avortat de ceva vreme, daca in jurul meu nu s-ar chinui cateva persoane sa imi justifice utilitatea. vedeti, faptul ca emit "prostii" de genul demonstreaza ca teoria mea despre mine se justifica.
si tot in aceeasi directia mergand, poate ca nu ar fi hazardat sa spun ca poate nu iubesc oamenii decat daca stau departe de ei.
si culmea, toti cred ca au dreptul sa faca asta!!! pana la urma li se cuvine, daca reusesc sa demonstreze ca sunt mai tari in vorba si in purtare ca ceilalti. daca dau sonorul mai tare, au palma mai grea si pielea mai tabacita.
nu inteleg mecanismul, nu ii fac fata. eu doar subzist pe lumea asta, si probabil societatea m-ar fi avortat de ceva vreme, daca in jurul meu nu s-ar chinui cateva persoane sa imi justifice utilitatea. vedeti, faptul ca emit "prostii" de genul demonstreaza ca teoria mea despre mine se justifica.
si tot in aceeasi directia mergand, poate ca nu ar fi hazardat sa spun ca poate nu iubesc oamenii decat daca stau departe de ei.
marți, 17 iunie 2008
asiguratorul casei
uneori e bine sa ai pe langa doctorul casei, care te trateaza gratuit si functioneaza si pe post de consilier in hatisurile sistemului medical (in cel mai bun caz), pe unu' care stie cu e cu asigurarile la masina, cum tb sa ii iei pe aia de la asigurari si de la service in caz ca domane fereste pateste ceva masina ta si tb s ascoti d ela naftalina hartiile protectoare. serios, e mana cereasca!
marți, 10 iunie 2008
din masina adunate (marti, 10 iunie)
traind in cercul meu stramt, viata ma petrece, asa ca printre putinele dati in care am cat de cat acces la mostre netrucate de existenta sunt cele in care stau pe loc in masina, in drum spre birou/casa, dupa caz.
asadar, azi, la periferia privirii mele s-au remarcat:
- 2 scolari voiosi care era manati parinteste spre lacasul de invatamant. nimic neobisnuit pana aici. copiii pareau foarte silitori, marturie standu-le ghiozdanele "Carlsberg" (da, aveam ochelarii pusi) care ii cocosau, sper, intelectualiceste. oare printre carti sa fi avut si cate un 6 pack pt pauza mare?
- masina tare, neagra, silueta subtire, sapca fantezi... vad de departe doar cum persoana in cauza scoate parfumul si puf, puf, isi rasfata gatul firav si isi netezeste sprancenele belindu-se in retrovizoare. imi zic: uite inca una care n-a apucat sa se pomadeze de acasa si isi umple cu folos timpul in masina. daca am noroc poate chiar dau peste o vedeta care se duce la coafor si in ipostaza "before" nu isi permite sa isi arate parul rar, de aia poarta sapca (sanse totusi mici sa dau peste o vedeta inoportunata, ca nu stau in zona boiereasca).
curiozitatea imi crestea invers proportional cu distanta care ne separa. intre timp ajung in dreptul ei, dupa ce in prealabil imi stersesem ochelarii ca sa vad mai bine si incep sa ma holbez... persoana care se iubea pe ea asa de tare de la prima ora a diminetii, care acum isi aranja o suvita rebela sub sapca monumental asezata pe cap, era doar un el (semi-puber, uscatel si fara stea in frunte - daca ar fi avut probabil nu ar fi purtat sapca ca nu s-ar mai fi vazut)
asadar, azi, la periferia privirii mele s-au remarcat:
- 2 scolari voiosi care era manati parinteste spre lacasul de invatamant. nimic neobisnuit pana aici. copiii pareau foarte silitori, marturie standu-le ghiozdanele "Carlsberg" (da, aveam ochelarii pusi) care ii cocosau, sper, intelectualiceste. oare printre carti sa fi avut si cate un 6 pack pt pauza mare?
- masina tare, neagra, silueta subtire, sapca fantezi... vad de departe doar cum persoana in cauza scoate parfumul si puf, puf, isi rasfata gatul firav si isi netezeste sprancenele belindu-se in retrovizoare. imi zic: uite inca una care n-a apucat sa se pomadeze de acasa si isi umple cu folos timpul in masina. daca am noroc poate chiar dau peste o vedeta care se duce la coafor si in ipostaza "before" nu isi permite sa isi arate parul rar, de aia poarta sapca (sanse totusi mici sa dau peste o vedeta inoportunata, ca nu stau in zona boiereasca).
curiozitatea imi crestea invers proportional cu distanta care ne separa. intre timp ajung in dreptul ei, dupa ce in prealabil imi stersesem ochelarii ca sa vad mai bine si incep sa ma holbez... persoana care se iubea pe ea asa de tare de la prima ora a diminetii, care acum isi aranja o suvita rebela sub sapca monumental asezata pe cap, era doar un el (semi-puber, uscatel si fara stea in frunte - daca ar fi avut probabil nu ar fi purtat sapca ca nu s-ar mai fi vazut)
duminică, 8 iunie 2008
detergent de buzunar
in wikend scap cateodata la tv si instant mi-aduc aminte de ce am renuntat sa zapez printre canale... fiindca, pe langa filmele de-o seama cu mama si bune ca paduchele dupa ureche, baga reclame ca aia de la perwoll.
am aflat din ea ca poti castiga admiratia cuiva daca iti speli boarfele (scuzati injuria, dragi hainute :P) cu....cu....cu...tanaaaaa: perwoll.
e bine de stiut cum poti agata o femeie buna, respectiv cum poti sa prinzi in plasa un iubitor al culorii (reteta functioneaza doar daca tipul nu e daltonist). dai cu perwoll. e mai tare ca parfumul si ca implantul de boobs. efect garantat.
dar ca povestea sa se lege frumos in aprox 30 de sec e nevoie de un lipitor de profesie, de un detinator al cheii magice care sa faca posibila dezlantuirea dintre admirat si admirator. iar magul ia diverse forme in fiecare dintre spoturi, dar intotdeaua e purtatorul potiunii magice. cu siguranta are puteri speciale daca poate sa care dupa el (banuiesc ca mereu, pt ca nu se stie cand sare iepurele) ditamai sticla de balsam de rufe. probabil e redimesionabila....
ia secretul, neamule
http://www.youtube.com/watch?v=5hPMRODfG68&NR=1 (scuze, nu stiu inca sa pun direct filmuletul. in plus, nici reclama nu e cea pe care o cautam, dar merge si asta)
am aflat din ea ca poti castiga admiratia cuiva daca iti speli boarfele (scuzati injuria, dragi hainute :P) cu....cu....cu...tanaaaaa: perwoll.
e bine de stiut cum poti agata o femeie buna, respectiv cum poti sa prinzi in plasa un iubitor al culorii (reteta functioneaza doar daca tipul nu e daltonist). dai cu perwoll. e mai tare ca parfumul si ca implantul de boobs. efect garantat.
dar ca povestea sa se lege frumos in aprox 30 de sec e nevoie de un lipitor de profesie, de un detinator al cheii magice care sa faca posibila dezlantuirea dintre admirat si admirator. iar magul ia diverse forme in fiecare dintre spoturi, dar intotdeaua e purtatorul potiunii magice. cu siguranta are puteri speciale daca poate sa care dupa el (banuiesc ca mereu, pt ca nu se stie cand sare iepurele) ditamai sticla de balsam de rufe. probabil e redimesionabila....
ia secretul, neamule
http://www.youtube.com/watch?v=5hPMRODfG68&NR=1 (scuze, nu stiu inca sa pun direct filmuletul. in plus, nici reclama nu e cea pe care o cautam, dar merge si asta)
mici... chestii care iti schimba viata
sunt o persoane destul de blazata de felul meu. putine lucruri, cu exceptia viselor mele, ma mai fac sa zambesc din adancul inimii, asa... spontan si sa-mi puna dop la suvoiul de intrebari semi-existentiale (majoritatea in nuante intunecate).
iar asta e unul dintre ele....
se numeste tantel si e baietel(in buna traditie de rescue-eri a familiei, a capatat numele prietenei in casa careia se afla mama mea cand l-a auzit zbierand din plamanii lui minusculi din mijlocul unui santier in lucru). are in jur de o luna si ii place sa doarma in palma ta sau intr-un cosulet. cel mai bine sa pricepe sa ti se cuibareasca in inima.
iar asta e unul dintre ele....
se numeste tantel si e baietel(in buna traditie de rescue-eri a familiei, a capatat numele prietenei in casa careia se afla mama mea cand l-a auzit zbierand din plamanii lui minusculi din mijlocul unui santier in lucru). are in jur de o luna si ii place sa doarma in palma ta sau intr-un cosulet. cel mai bine sa pricepe sa ti se cuibareasca in inima.
new york, new york
unul dintre planurile marete pe care le am pentru viata mea mica e sa pun piciorul in orasul in care se intampla totul. si asta pana sa fiu prea batrana ca sa ii inteleg vraja.
vreau sa ajung in marele mar nu pentru ca multi dintre prietenii mei au trecut pe acolo si eu nu (inca) - la asta visez de dinainte sa imi imaginez ca as putea vreodata sa strang bani pt asa ceva, in traducere libera - de multi ani. sa fie de "vina" advertisingul de care se bucura magnetul asta imens de oameni si bani?! foarte posibil, dar aspectul asta conteaza prea putin pt mine. simt ca tb sa ajung acolo. si chiar daca voi avea dezamagiri, daca mi se va parea ca NY e over-rated, daca nu imi va vorbi si mie ca altor milioane de suflete, chiar si asa nu voi fi regretat ca am facut-o.
new york, here i come...one day, eventually.
vreau sa ajung in marele mar nu pentru ca multi dintre prietenii mei au trecut pe acolo si eu nu (inca) - la asta visez de dinainte sa imi imaginez ca as putea vreodata sa strang bani pt asa ceva, in traducere libera - de multi ani. sa fie de "vina" advertisingul de care se bucura magnetul asta imens de oameni si bani?! foarte posibil, dar aspectul asta conteaza prea putin pt mine. simt ca tb sa ajung acolo. si chiar daca voi avea dezamagiri, daca mi se va parea ca NY e over-rated, daca nu imi va vorbi si mie ca altor milioane de suflete, chiar si asa nu voi fi regretat ca am facut-o.
new york, here i come...one day, eventually.
sâmbătă, 7 iunie 2008
la notar
regret sincer ca nu am invatat suficient de prost ca, in cazul in care as fi dat la drept, sa nu am decat perspectiva de a ajunge notarita. cum ar fi sa iei, de exemplu, vreo 20 de mil doar pt ca pui niste stampile si dai cu batul pe cate 20 de pagini?!
dincolo de accesul de invidie ca eu am dat banii si notarita i-a incasat, statul la coada acolo (pt cine nu a avut de-a face cu notarii, tb sa stie ca e m rau ca la doctor) iti ofera un adevarat spectacol. asadar, in mai putin de ora pe acolo s-a perindat nepotul (de vreo 40 si ceva de ani), burtos si nesatul, care voia sa stie ce acte tb sa m aduca pt a intra in posesia mostenirii. ii frematau narile ... si nu de tristetea ca si-a pierdut matusa, bunica ...nu garantez pt gradul de rudenie, dar cam asa arata toti pasaroii aia care se hranesc cu cadavre.
apoi a aparut proaspatul imbogatit de la marginea bucurestiului (cu asta aveam eu treaba), dupa ce inainte isi trimisese ca sol negociatorul.
deh, seful si-a permis sa intarzie, desi venea acolo ca sa isi umple buzunarele. (sau poate omu' nu e obisnuit cu traficul din bucuresti, si atunci l-am vorbit de rau degeaba). in fine, avea figura aia de om crescut la tara, spalatel si cu ceas ostentativ (dar nu stiu daca era intr-adevar scump pt ca eu nu ma pricep la ceasuri). in rest, destul de bine crescut, dar dupa ziua de ieri, in care a incasat vreo 100 de mii de euro (nu numai de la mine, nu am eu atatia bani :P) s-ar putea sa devina alt om. whatever, condamnati-ma daca pun etichete gratuit, dar nu cred ca as descoperi roata daca as avea totusi dreptate.
in rest, langa noi, un cuplu insarcinat :) care si-a luat teren ca sa creasca copilul cu picioarele pe pamant si un alt cuplu care, dupa ce a asteptat cuminte vreo 15 minute pe canapea, s-a trezit sa intrebe cat mai dureaza pana vine dna notar x-uleasa si care a ramas f surprins cand a aflat ca doamna respectica avea headquarterul la doua case mai incolo (intre noi fie vorba si eu am trecut prin situatii dintr-astea doar pt ca nu am cascat bine ochii sau mi-a fost jena sa intreb). in fine, au plecat ,dar dupa alte 15 minute au revenit. se pare ca le lacea canapeua primei notarite... cat despre descrierea mea in calitate de pacient la notar, putin colerica, gneul care intrazie la birou daca m sta vreo ora pe acolo. complet debusolata de terminologia folosita in acele incaperi
(si eu care ziceam la inceput ca trebuie sa fii limitat ca sa fii notar; cand colo, limba grea, nene) si, cica, co-proprietareasa.
in fine, micutele elfe care o ajutau pe zana notarita (la ce haine avea pe ea, da, era rupta din povestile glossy) erau toate m uretele ca stapana (I wonder why). una era genul f cochet, cu putine sunculite ascunse destul de bine de haine smart casual de mall, discret tencuita ca sa arate proaspat ca tot era prima ora de munca si care seara se urca in bmw-uri negre si povesteste ca lucreaza in centru (asta asa e). intre noi fie vorba, am asistat la cateva replici servite de sefa tinerei in cauza si nu cred c ao iubea foarte tare. poate pt ca era m draguta decat ea, poate ca era m destepata, poate ca era cea pe care o cipuea de obraz sotul sefei de cate ori venea sa isi ridice sotia de la datorie. langa ea, doua micute tinere care pareau scapate de la adventitsti, palide si eficiente. pe ele le iubea mai mult dna notarita.
interesant episod in ziua mea. sper s amai ajung rin locuri de-astea, fie si pt ca asta ar fi un semn ca am mai strans niste bani si vreau sa ii dau din preaplinul meu si celor care pun stampile. :)
dincolo de accesul de invidie ca eu am dat banii si notarita i-a incasat, statul la coada acolo (pt cine nu a avut de-a face cu notarii, tb sa stie ca e m rau ca la doctor) iti ofera un adevarat spectacol. asadar, in mai putin de ora pe acolo s-a perindat nepotul (de vreo 40 si ceva de ani), burtos si nesatul, care voia sa stie ce acte tb sa m aduca pt a intra in posesia mostenirii. ii frematau narile ... si nu de tristetea ca si-a pierdut matusa, bunica ...nu garantez pt gradul de rudenie, dar cam asa arata toti pasaroii aia care se hranesc cu cadavre.
apoi a aparut proaspatul imbogatit de la marginea bucurestiului (cu asta aveam eu treaba), dupa ce inainte isi trimisese ca sol negociatorul.
deh, seful si-a permis sa intarzie, desi venea acolo ca sa isi umple buzunarele. (sau poate omu' nu e obisnuit cu traficul din bucuresti, si atunci l-am vorbit de rau degeaba). in fine, avea figura aia de om crescut la tara, spalatel si cu ceas ostentativ (dar nu stiu daca era intr-adevar scump pt ca eu nu ma pricep la ceasuri). in rest, destul de bine crescut, dar dupa ziua de ieri, in care a incasat vreo 100 de mii de euro (nu numai de la mine, nu am eu atatia bani :P) s-ar putea sa devina alt om. whatever, condamnati-ma daca pun etichete gratuit, dar nu cred ca as descoperi roata daca as avea totusi dreptate.
in rest, langa noi, un cuplu insarcinat :) care si-a luat teren ca sa creasca copilul cu picioarele pe pamant si un alt cuplu care, dupa ce a asteptat cuminte vreo 15 minute pe canapea, s-a trezit sa intrebe cat mai dureaza pana vine dna notar x-uleasa si care a ramas f surprins cand a aflat ca doamna respectica avea headquarterul la doua case mai incolo (intre noi fie vorba si eu am trecut prin situatii dintr-astea doar pt ca nu am cascat bine ochii sau mi-a fost jena sa intreb). in fine, au plecat ,dar dupa alte 15 minute au revenit. se pare ca le lacea canapeua primei notarite... cat despre descrierea mea in calitate de pacient la notar, putin colerica, gneul care intrazie la birou daca m sta vreo ora pe acolo. complet debusolata de terminologia folosita in acele incaperi
(si eu care ziceam la inceput ca trebuie sa fii limitat ca sa fii notar; cand colo, limba grea, nene) si, cica, co-proprietareasa.
in fine, micutele elfe care o ajutau pe zana notarita (la ce haine avea pe ea, da, era rupta din povestile glossy) erau toate m uretele ca stapana (I wonder why). una era genul f cochet, cu putine sunculite ascunse destul de bine de haine smart casual de mall, discret tencuita ca sa arate proaspat ca tot era prima ora de munca si care seara se urca in bmw-uri negre si povesteste ca lucreaza in centru (asta asa e). intre noi fie vorba, am asistat la cateva replici servite de sefa tinerei in cauza si nu cred c ao iubea foarte tare. poate pt ca era m draguta decat ea, poate ca era m destepata, poate ca era cea pe care o cipuea de obraz sotul sefei de cate ori venea sa isi ridice sotia de la datorie. langa ea, doua micute tinere care pareau scapate de la adventitsti, palide si eficiente. pe ele le iubea mai mult dna notarita.
interesant episod in ziua mea. sper s amai ajung rin locuri de-astea, fie si pt ca asta ar fi un semn ca am mai strans niste bani si vreau sa ii dau din preaplinul meu si celor care pun stampile. :)
miercuri, 4 iunie 2008
masca
imi sta bine masca pe care o port in fiecare zi? nu va suparati pe mine, nu mai tare decat o fac eu, ca nu va las sa va uitati la mine. nici eu nu pot sa o fac cu toata sinceritatea. poate am un suflet uratel, poate doar ma iubesc asa de tare ca nu vreau sa ma impart cu nimeni... si ma urasc pt asta asa tare ca simt nevoia sa sting egocentrismul in dovezi aproape perpetue de buna crestere, bune intentii si ce pica de bine pe alaturi.
luni, 2 iunie 2008
si asa-mi vine cateodata...
traiesc acum una din acele dimineti in care imi vine sa imi iau sufletul in spinare si sa fug cu el in lume ca il resuscitez dupa cura de beton si sticla cu care il intoxic. imi doresc sa fac vanatai de la iarba pe care as dori sa o pun la pamant in fuga-mi nebuna. imi doresc sa plonjez in roua si apoi sa ma inec. imi doresc sa fug pana ma topesc...
duminică, 1 iunie 2008
EMO - o falsa problema
m-au tampit astia cu EMO. unde deschid un ziar dau de EMO, toate bancurile au cate un EMO pe undeva.
mda, a inceput vanatoarea de vrajitoare. copiii care au in suflet maneaua si pofta de viata, sanatosi chipurile la capul lor gol si senin de ganduri, ii blameaza pe aia care isi pun intrebari existentiale. sigur, zic unii, mai bine fericiti cu duhul, dar alive, decat cu mainile pe piept.
parintii au devenit brusc ingrojorati sa nu le stea plozii pe langa vreun lepros cu parul pe fata care raspunde la numele de EMO. noroc ca au dat la ziar ca adolescentii cu care convietuiesc ar putea sa faca si gesturi extreme, ca sa isi aduca aminte ca trebuie sa isi faca griji pt ei.
fratilor, adolescenti deprimati au fost de cand lumea a inceput sa traiasca suficient de bine incat sa isi permita sa se preocupe si de altceva in afara de ceea ce trebuie pus pe masa. eu nu imi aduc aminte insa sa se fi luat cineva de adolescentii cu alura gotica (in generatia mea se numeau, de exemplu, rockeri) care moseau de zor cu pleata pe fata si se sinucideau cu cate un pachet de tigari si in sangele carora urla blazarea.
toti astia au crescut, si-au taiat pleata.... sau nu, dar au ramas cu capacitatea de a isi pune intrebari despre lume.
pacat ca din dorinta de exclusivitate, cu aparenta ingrijorare, ziarele de scandal se comporta ca si cum ar fi descoperit roata, si trateaza exceptiile (1-2 copii dintr-o generatie intrega) care au fost prea slabi ca sa vrea sa ramana se lupte pe lumea asta ca pe regula.
scrieti despre asta in fiecare zi si sigur se vor umple cimiterele de copii care se vor simti datori sa isi taie venele pt ca asta vad ca fac si alti preadolescenti cu parul in ochi sau copii cu ochii vineti doar pt ca simt mai mult decat ceilalti.
mda, a inceput vanatoarea de vrajitoare. copiii care au in suflet maneaua si pofta de viata, sanatosi chipurile la capul lor gol si senin de ganduri, ii blameaza pe aia care isi pun intrebari existentiale. sigur, zic unii, mai bine fericiti cu duhul, dar alive, decat cu mainile pe piept.
parintii au devenit brusc ingrojorati sa nu le stea plozii pe langa vreun lepros cu parul pe fata care raspunde la numele de EMO. noroc ca au dat la ziar ca adolescentii cu care convietuiesc ar putea sa faca si gesturi extreme, ca sa isi aduca aminte ca trebuie sa isi faca griji pt ei.
fratilor, adolescenti deprimati au fost de cand lumea a inceput sa traiasca suficient de bine incat sa isi permita sa se preocupe si de altceva in afara de ceea ce trebuie pus pe masa. eu nu imi aduc aminte insa sa se fi luat cineva de adolescentii cu alura gotica (in generatia mea se numeau, de exemplu, rockeri) care moseau de zor cu pleata pe fata si se sinucideau cu cate un pachet de tigari si in sangele carora urla blazarea.
toti astia au crescut, si-au taiat pleata.... sau nu, dar au ramas cu capacitatea de a isi pune intrebari despre lume.
pacat ca din dorinta de exclusivitate, cu aparenta ingrijorare, ziarele de scandal se comporta ca si cum ar fi descoperit roata, si trateaza exceptiile (1-2 copii dintr-o generatie intrega) care au fost prea slabi ca sa vrea sa ramana se lupte pe lumea asta ca pe regula.
scrieti despre asta in fiecare zi si sigur se vor umple cimiterele de copii care se vor simti datori sa isi taie venele pt ca asta vad ca fac si alti preadolescenti cu parul in ochi sau copii cu ochii vineti doar pt ca simt mai mult decat ceilalti.
marți, 20 mai 2008
alei cu aer bulevardier
da, stiu, aparent nu mai e nimic de spus despre traficul din bucuresti. si totusi...
stradutele laturalnice au ajuns noile blevarde, stai sa iesi de pe ele mai mult decat in intersectiile gatuite. si aici faci cate 10 minute pe o distanta de 10 metri, cu o medie aritmetica de 1 m/min. mai rau e cand chiar locuiesti pe una dintre ele si te uiti cu ciuda ca trebuie sa te pui la coada fara sa fi apucat sa pleci de pe loc, iar scurtaturile din drumul tau par atat de departe.....
stiu ca e democratie traseisitica, dar astia care sunt deschizatori de drumuri, iar nu aia care doar se cred asa, poate ar trebuie sa patenteze scurtaturile si sa vanda pe bani grei shemele de volan. nu de alta, dar in fiecare zi mai apare cate unul care mai descopera ca poate scurta traseul cu 5 metri daca trece cu masina prin spatiul verde din fata unui bloc sau, poate incearca prin holul cladirii, daca are loc.
stradutele laturalnice au ajuns noile blevarde, stai sa iesi de pe ele mai mult decat in intersectiile gatuite. si aici faci cate 10 minute pe o distanta de 10 metri, cu o medie aritmetica de 1 m/min. mai rau e cand chiar locuiesti pe una dintre ele si te uiti cu ciuda ca trebuie sa te pui la coada fara sa fi apucat sa pleci de pe loc, iar scurtaturile din drumul tau par atat de departe.....
stiu ca e democratie traseisitica, dar astia care sunt deschizatori de drumuri, iar nu aia care doar se cred asa, poate ar trebuie sa patenteze scurtaturile si sa vanda pe bani grei shemele de volan. nu de alta, dar in fiecare zi mai apare cate unul care mai descopera ca poate scurta traseul cu 5 metri daca trece cu masina prin spatiul verde din fata unui bloc sau, poate incearca prin holul cladirii, daca are loc.
marți, 13 mai 2008
De ce?
De ce si eu?
Pt ca mi se spune ca pot darama orice inamic cu pesimismul meu si vreau sa fac ravagii si online.
Pt ca vreau sa ma exprim subiectiv si sa povestesc chestii care ma intereseaza in primul rand pe mine. Stiu, imi veti zice ca e oarecum redundant, ca asta fac toti, dar hai sa fim seriosi. Unii o fac pt ca asta se astepta de la ei, sau pt ca vor sa-si construiasca masca numita imagine... sau pt ca asa (se) vind mai bine pe piata online.
Pt ca vreau sa fac exercitii de (in)coerenta ideatica :P
Pt ca sunt prea plictisita sau ocupata ca sa le spun prietenilor mei face2face ce cred eu despre lume si atunci ma agat de un link sa imi resuscitez relatiile sociale.
Pt ca mi se spune ca pot darama orice inamic cu pesimismul meu si vreau sa fac ravagii si online.
Pt ca vreau sa ma exprim subiectiv si sa povestesc chestii care ma intereseaza in primul rand pe mine. Stiu, imi veti zice ca e oarecum redundant, ca asta fac toti, dar hai sa fim seriosi. Unii o fac pt ca asta se astepta de la ei, sau pt ca vor sa-si construiasca masca numita imagine... sau pt ca asa (se) vind mai bine pe piata online.
Pt ca vreau sa fac exercitii de (in)coerenta ideatica :P
Pt ca sunt prea plictisita sau ocupata ca sa le spun prietenilor mei face2face ce cred eu despre lume si atunci ma agat de un link sa imi resuscitez relatiile sociale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)