cred ca am incetat sa mai fiu copil cand nu m-am mai bucurat de ninsoare.
mergand pe firul incalcit al logicii mele, ies la socoteala 8 ani, adica tot atatia de cand am inceput sa conduc.
totusi mi-au ramas amintirile din vremurile imemoriale in care tropaiam de fericire ca omatul imi bate in geam. scuzati metafora de clasa a treia pe care care o foloseam intensiv in vremurile respective in compunerile de vacanta incheiate poetic de cele mai multe ori cu generosul "Ce frumoasa este iarna!". ehe....ce vremuri...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu