EMO - o falsa problema

m-au tampit astia cu EMO. unde deschid un ziar dau de EMO, toate bancurile au cate un EMO pe undeva.

mda, a inceput vanatoarea de vrajitoare. copiii care au in suflet maneaua si pofta de viata, sanatosi chipurile la capul lor gol si senin de ganduri, ii blameaza pe aia care isi pun intrebari existentiale. sigur, zic unii, mai bine fericiti cu duhul, dar alive, decat cu mainile pe piept.

parintii au devenit brusc ingrojorati sa nu le stea plozii pe langa vreun lepros cu parul pe fata care raspunde la numele de EMO. noroc ca au dat la ziar ca adolescentii cu care convietuiesc ar putea sa faca si gesturi extreme, ca sa isi aduca aminte ca trebuie sa isi faca griji pt ei.

fratilor, adolescenti deprimati au fost de cand lumea a inceput sa traiasca suficient de bine incat sa isi permita sa se preocupe si de altceva in afara de ceea ce trebuie pus pe masa. eu nu imi aduc aminte insa sa se fi luat cineva de adolescentii cu alura gotica (in generatia mea se numeau, de exemplu, rockeri) care moseau de zor cu pleata pe fata si se sinucideau cu cate un pachet de tigari si in sangele carora urla blazarea.

toti astia au crescut, si-au taiat pleata.... sau nu, dar au ramas cu capacitatea de a isi pune intrebari despre lume.

pacat ca din dorinta de exclusivitate, cu aparenta ingrijorare, ziarele de scandal se comporta ca si cum ar fi descoperit roata, si trateaza exceptiile (1-2 copii dintr-o generatie intrega) care au fost prea slabi ca sa vrea sa ramana se lupte pe lumea asta ca pe regula.

scrieti despre asta in fiecare zi si sigur se vor umple cimiterele de copii care se vor simti datori sa isi taie venele pt ca asta vad ca fac si alti preadolescenti cu parul in ochi sau copii cu ochii vineti doar pt ca simt mai mult decat ceilalti.