am fost si eu ieri la o scaldatoare mai ferita de ochii lumii, unde apa nu e indoita cu alte lichide neidentificate aurii, si unde poti sa dai din toate membrele ca sa faci o tura de bazin. un loc unde lumea vine pentru clipocitul apei, nu pentru defilarea in costume de baie. m-am bucurat de gazon, de putina umbra si de prieteni.
aproape ca motaiam cand privirea mi-a luat-o razna. aveam soarele in fata, iar astrul mi-a fost acoperit de o silueta masculina care se indrepta agale spre zona in care sucombasem temporar. increzator in sine, cu miscari de felina. fata ii era comuna, de familist neimpacat cu situatia, sarit bine de cei 35 de ani pe care ar fi vrut sa ii afiseze. pectorali nu avea, sau erau bine ascunsi sub paturica de par tesuta rar. ok, deci nici aici nu se ascunde secretul increderii lui, mi-am zis. am gasit raspunsul o secunda mai tarziu instalat bine in slipii lui rebeli, cu imprimeu de leopard, care se ingustau increzatori spre zona dorsala si sfarseau ascunsi intr-un platou fara vegetatie. probabil si-i achizitionase cand fiara inca facea ravagii in savana de pe salbaticul litoralul romanesc.
nu ma intelegeti gresit. nu ma omor dupa exponatele de gradina zoologica. prefer sa le stiu la umbra unor boxeri, nu zgaindu-se la mine din custile lor mult prea stramte. cred in libertatea lor. tocmai de asta mi-a fost mila de animalul ranit, pe care stapanul il tara peste tot ca pe un talisman pretios. era clar ca fiara pensionata voia sa fuga, dar spandexul leopardin o tinea pe loc.
pe aceasta cale fac apel la toti stapanii de buna credinta: tineti-le la umbra, va vor fi recunoscatoare....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu